Chiar in fata Operei Bucuresti s-a instalat comod de o luna si ceva restaurantul Bocca Lupo, cu specific italian, dupa cum banuiesc ca v-ati dat seama. Locul arata tare bine si este destul de spatios, in ciuda impresiei de restaurant mic pe care ti-o lasa de afara.
Are o terasa, mese in interior si mai are o zona de restaurant si la subsol.
N-as putea spune ca aduce cu un restaurant tipic italian, in care ai placerea de a vedea bucati de prosciutto atarnate de tavan sau castroane intregi in care se odihnesc bulgarii de mozzarella. Nici macar o roata de parmezan nu se vede, dar in schimb Bocca Lupo compenseaza cu alte detalii.
Sursa foto: logout.ro, www.facebook.com/RestaurantBoccaLupo,
Cuptorul de pizza este asezat in spatele unei jumatati de Fiat galben si chiar deasupra unei mase, pe un perete, sta agatata o frumusete de Vespa. Jos ai impresia ca ai nimerit intr-o camara unde se vad pachete de paste, saci de faina si alte alimente trebuincioase pentru o masa pe cinste.
Chelnerii sunt in regula, politicosi. Preturile nu prea.
Eu mi-am luat o pizza cu prosciutto crudo, parmezan si rucola (29 lei), o limonada Bocca Lupo (15 lei) si am asteptat cuminte sa vad daca mai pot duce in spate si un desert.
Si in acest loc am ajuns cu o foame de animal salbatic, asa ca inclin sa cred ca a durat ceva pana a venit pizza mea iubita. Luati insa aceasta apreciere cu o oarecare rezerva, tinand cont de starea in care ma aflam.
Cand a sosit pizza, mai aveam putin si ma apucam sa rod stergarele in dungi alb-albastre care imbratiseaza mesele. Pizza este suficienta pentru o persoana infometata, dar cred ca ar putea hrani si doua persoane cu un apetit decent. La mine nu a fost cazul. Blatul mi s-a parut un pic cam uscat, dar in schimb era complimentat de bucatele de prosciutto pus din belsug, rosioare cherry si rucola aromata. Peste acestea se odihneau si patru (4, doar 4) feliute subtiri de parmezan. Nu ar fi stricat sa mai fi fost inca 5-600 de feliute de parmezan. Una peste alta, nu a ramas nimic in farfurie, pizza a fost devorata, dar nu pot sa zic ca a fost o pizza grozava. Nu a fost acea pizza. A fost o pizza buna. Cam asta este problema uneori cu locurile care arata foarte bine. Uita ca sunt restaurante, nu muzee, si ca dragostea trece prin stomac.
Sa revenim. Dupa ce am terminat de devorat pizza, mi-am dat seama ca pot face fata si unui desert. Este o alegere complicata trebuie sa marturisesc. La Bocca Lupo gasesti si tiramisu si panna cota si tarta cu lamaie si inghetata si cannoli. Toate costa 16 lei si stim cu totii ca pentru unele deserturi italiene merita sa-ti dai viata. Pana la urma, am dat cu banul si intre tiramisu si tarta cu lamaie, am ales-o pe cea din urma.
A fost un numar de magie. Pentru a doua oara in viata mea am experimentat astfel de senzatii cand am mancat tarta cu lamaie. Prima data a fost in Pisa. A doua oara a fost la Bocca Lupo. Incredibila inventie. Iti plezneste cerul gurii de arome, inchizi ochii si nu-ti vine sa crezi ce nebunie se intampla cu papilele tale gustative. Este un delir tarta aia cu lamaie. Noroc cu tartita asta magica pentru ca altfel Bocca Lupo risca sa fie un loc foarte frumos si cam atat. Acum este un loc foarte frumos si cu o tarta de lamaie grozava, galbena ca acea jumatate de Fiat.
Adresa:
- Doctor Joseph Lister 1, Bucuresti, Romania
- Telefon: 031 405 0050
- www.boccalupo.ro
Un comentariu
di
de ce nu mai postezi nimic?