Ce faci cand ai prea multa stofa de Legenda?

“Aceia au fost cei mai buni ani din viata noastra. Beatles si Rolling Stones erai zeii muzicii pop, Carnaby Street facea regulile in moda iar eu si fratele meu faceam legea in Londra. Eram de neatins”, spunea Ronald “Ronnie” Kray, in cartea autobiografica Povestea mea (My Story).

Mie imi plac filmele cu mafioti, dar cred ca am fost invatata “prost” cu Nasul, Casino si Good Fellas, un fel de sfanta treime a genului. Legend, filmul care spune povestea fratilor Kray, Ronald si Reginald, cei care au reusit sa construiasca in anii ’60 una dintre cele mai temute organizatii criminale din Londra, mi-a dat impresia ca a evitat sa intre in substanta acestei povesti, abordand prea multe planuri deodata.

Poate ca cei care si-au imaginat filmul s-au bazat prea mult pe farmecul lui Tom Hardy, si eu as fi facut la fel, si au neglijat un pic intriga.

Povestea incepe cu eliberarea lui Ronald “Ronnie” Kray dintr-un ospiciu si continua sa urmareasca ascensiunea celor doi frati pe scena londoneza, de la eliminarea liderilor clanurilor rivale, pana la parteneriatele pe care cei doi reusesc sa le semneze cu mafia americana.

Reginald “Reggie” Kray dezvolta la randul sau o poveste de dragoste cu Frances Shea, sora unui colaborator de-al sau. Frances nu este o tipa magnetica, nu este Sharon Stone din Casino, nu are puterea lui Kay din Nasul. Este o fetita cumintica, fara replici notabile sau idei stralucite, care pana la urma se sinucide pentru ca nu poate suporta faptul ca Reggie nu se lasa de rele.

Dincolo de dezmembrarea relatiei dintre cei doi, nici in lumea interlopa lucrurile nu mai mergeau bine. Paranoia galopanta a lui Ronnie il face sa comita cateva erori strategice. Temandu-se de tradare, Ronnie planuieste eliminarea avocatului lor, dar atentatul este un esec iar mai departe avocatul decide sa colaboreze cu politia. La final, ambii intra la inchisoare si amandoi mor, Ronnie in spital, Reggie de cancer.

Desi povestea celor doi frati mi se pare destul de ofertanta, faptul ca autorii filmului au decis sa o abordeze din toate unghiurile i-a diluat usor continutul.

Si mai este ceva in legatura cu acest film. Tom Hardy joaca bine in rol dublu, dar cumva, mai tot timpul cat m-am uitat la film, m-am gandit la Bane, personalul negativ din The Dark Knight Rises, unul dintre cei mai puternici villains ever, dupa parerea mea.

In The Dark Knight Rises, Hardy avea o masca de metal pe fata. Ii vedeai doar ochii, dar ochii-ti cadeau pe trupul lui. Excelent exemplar. Dar nu de asta a fost Bane impresionant. Hardy in chip de Bane a fost memorabil pentru ca a avut un rol solid, beton ranforsat cu otel. Replici geniale. A fost mai pregnant decat Batman insusi.

“Pacea a venit cu pretul puterii tale. Victoria te-a doborat!”, ii spune Bane lui Batman in timpul luptei lor. Astfel de replici dau consistenta unui personaj, il fac memorabil si, din pacate, astfel de replici au lipsit din Legend.

Lumea mafiei atrage in primul rand prin complexitatea personajelor care o populeaza. Nu orice smardoi ajunge il capo di tutti capi, nu orice cutitar construieste organizatii care controleaza guverne, nu pentru orice baieti rai se sinucid fetele.

Fratii Kray au fost si ei in elita criminalitatii, dar povestea lor cred ca a fost insuficient exploatata asa ca la final Hardy in rol dublu nu cred ca a avut jumatate din forta lui Bane.

Pacat, pentru ca stofa de Legenda ar fi fost destula.

2 thoughts on “Ce faci cand ai prea multa stofa de Legenda?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *