Ce proasta sunt! Era sa-mi uit semintele acasa…

Intr-o sambata dupa-amiaza ma duc la Gara de Nord sa rezolv o treaba.

Rezolv repede si intru la metrou pentru a ma intoarce acasa. In asteptarea trenului subteran casc gura pe peroane.

Imi atrage atentia o doamna. Sa fi avut vreo 50 de ani, imbracata cu geaca lunga de piele, caciula “de-astrahan”, cercei de aur, pantofi lustruiti, geanta eleganta din piele. Era cu spatele si facea cu mana stanga niste gesturi largi si clare ca o gura intr-un exercitiu de dictie . Parca era impegat de miscare la METROREX sau CFR Calatori sau un soldat din acela care dirijeaza avioanele pe un portavion.

M-am uitat mai atent incercand sa inteleg de ce face cu mana inspre linia metroului. Desi aveam bagaj m-am apropiat putin. Atunci mi-am dat seama: SPARGEA  SEMINTE SI ARUNCA COJILE PE LINIE!!!.

Nu imi venea sa cred. Ce taranca! Ce-o fi fost in mintea ei cand a plecat dimineata de acasa inspre Bucuresti (ca sigur nu era de la oras, daramite din Bucuresti): “sa ma imbrac cu geaca aia noua, imi pun caciula aia buna si pantofii de inmormantare (ca ma simt sanatoasa tun) … ah, ca era sa uit… Si vreo doi pumni de seminte ca poate ma plisctisesc.” Oare asa gandeste categoria asta de oameni?

Unii cand merg cu metroul citesc o carte, altii asculta muzica la casti, iar altii mananca seminte. Ce ar trebui sa facem cu ultima categorie?

Diverse Gara de Nord