Santorini este una dintre cele mai cunoscute destinatii din Grecia, fotografiile cu celebrul apus fiind la fel de raspandite ca pictorialele din epoca de aur a Biancai Dragusanu. Insula este foarte frumoasa, dar dupa o zi devine plictisitoare, la fel ca o femeie superba care nu are mai niciodata nimic de spus. Un lucru totusi salveaza imaginea locului.

In sudul insulei se afla situl arheologic Akrotiri, un proiect care a demarat in urma cu 50 de ani, dar care a primit o injectie de forta odata cu implicarea financiara a lui Eugene Kaspersky, omul de afaceri rus care se afla in spatele Kaspersky Lab, una dintre cele mai cunoscute companii de securitate cibernetica din lume.

Excavarile au scos pana acum la iveala 35 de cladiri, din care 5-6 au fost complet explorate, iar restul sunt inca in cercetare. Nu se stie cu exactitate cat de mare este asezamantul pentru ca acum se incearca extragerea a cat mai multor informatii din excavarile care deja s-au facut. Scoaterea la lumina a altor case este practic imposibila din cauza lipsei spatiului de depozitare. Potrivit informatiilor disponibile, Akrotiri este o societate care exista chiar si cu 4000 de ani i.e.n., dar apogeul acestei comunitati a fost atins undeva pe la 1600 i.e.n. In jurul acelui an, Akrotiri a fost lovit de doua dezastre naturale, un cutremur, urmat la scurt timp de eruptia unui vulcan. Eruptia nu a fost violenta, oamenii au avut timp sa-si ia ce aveau mai de pret si sa fuga, dar au lasat in spate un oras absolut uimitor. Eruptia a fost si catastrofa, dar si salvare, pentru ca a protejat impecabil toata bogatia parasita de comunitatea din Akrotiri.

Oamenii de aici nu erau fermieri, ci negustori bogati, situati strategic pe ruta de schimburi comerciale dintre Creta si Cipru. De altfel, Cipru inseamna cupru, adica metalul pe care cei din Akrotiri il importau si motivul care a dus la dezvoltarea comertului dintre cele doua insule. Ceea ce s-a scos pana acum la lumina sunt case private, fiind in derulare lucrarile pentru aducerea la suprafata a primelor cladiri administrative.

In cadrul sitului se observa urmele unui sistem de irigatii bine organizat, sunt vizibile puncte sanitare. Sunt case in Romania care inca au toaleta in curte. Revin. Elementele de arhitectura rezidentiala sunt de asemenea uimitoare. Casele se disting prin pozitionarea ferestrelor langa usa. In greaca, la fereastra se spune parathyro. Thyro inseamna usa, iar parathyro inseamna langa usa, de unde cercetatorii de la Akrotiri au tras concluzia ca acea comunitate trebuie sa fi vorbit greaca. Tot ei spun ca este foarte probabil ca la Akrotiri sa fi aparut pentru prima data in arhitectura urbana conceputul de fereastra. In urma oamenilor au mai ramas vase perfect conservate, chiar si alimente, dar si multe semne de intrebare.

Pana acum, singurele inscrisuri descoperite au fost niste liste de alimente. Nimic altceva. Nici bijuterii nu au fost descoperite, cu exceptia unei statuete sub forma unei capre realizata din aur. Doar atat? Unde sunt insa contractele comerciale, unde sunt podoabele unei comunitati atat de bogate?

A mai ramas insa ceva in urma, niste picturi murale absolut uluitoare prin rafinamentul detaliilor si prin claritatea culorilor. Cea mai uimitoare pictura infatiseaza o femeie de mari dimensiuni, pazita de un grifon si de o maimuta, cea din urma aducandu-i ofrandele daruite de o femeie obisnuita. De aici se trage concluzia ca cel mai probabil femeia care domina pictura este o zeita, grecii fiind singurul popor care nu a venerat niciodata animalele. Nimeni nu l-a vazut vreodata pe Dumnezeu, dar grecii au avut convingerea ca este ca ei, cu aceeasi infatisare si uneori aceleasi vicii, astfel ca greselile sa le fie mai usor iertate. Refacerea acestor picturi murale este o corvoada. Mai bine de 11 experti lucreaza cu lupele lipite de ochi si cu un instrumentar cu nimic diferit fata de cel dintr-o sala de operatii incercand sa refaca niste imagini despre care nu se stie nimic. Nu exista un model, exista mii si mii de bucati de puzzle, dar nicio imagine dupa care sa te ghidezi. Daca stranuti deasupra culorilor, ele pot disparea, atat de delicata este intreaga munca. Aktoriri este clar un proiect abia la inceput, specialistii de aici spunand ca mai este de lucru pentru inca alte sute de ani, dar este un proiect extrem de interesant prin volumul de informatii pe care l-a conservat impecabil. Este reconfortant sa stii ca la 1600 i.e.n., mintea umana putea crea astfel de comori. Din pacate, picturile murale nu pot fi deocamdata vazute de publicul larg, dar eu am avut norocul acesta ca sa compensez cu alte ghinioane.

Si acum sa revenim in ziua de azi, la Santorini-ul contemporan. Mi-am luat o noapte de cazare in Fira, capitala, dupa ce inainte am stat Pyrgos doua nopti. In Pyrgos este tare frumusel. Strazi mici si intortocheate, case albe cu ghirlande de plante, biserici mici cu cupole albastre, pisici lenese la umbra, greci lenesi la terase.

In Fira, istoria se repeta, numai ca locul este clar mai animat, plin de turisti in cautarea celui mai bun unghi si plin de magazine de bijuterii absolut senzationale. Va recomand o vizita la Mati Art Gallery. Vedeti ca ceea ce gasiti in centru cu 20 de euro, se vinde mai la periferie cu 7 euro.

Cand am ajuns in Fira, m-am dau jos din autobuz cu adresa in mana si am inceput sa-mi caut cazarea. In Fira strazile nu au numar pentru ca asa s-au gandit grecii ca este mai bine. In final, ajung si la hotel. Eram un car de nervi. Aveam textul gata pentru fata de la receptie. Aveam s-o fac sa-si scrie demisia cu sange. M-a luat, mi-a zambit, mi-a dat bomboane, mi-a dat o harta si la final am plecat multumindu-i pentru amabilitate. Bomboanele alea mi-au demontat furia. Sunt un om slab. Imi arunc valiza si plec in recunoastere. Totul este ca scos din cutie, potecile sunt colorate cu gri si delimitate cu alb, casele sunt albe, bisericile sunt uneori aurii, dar caciulile sunt mereu albastre. Nu exista alte culori.

Din Fira, puteti s-o luati pe jos si sa mergeti pe malul marii pana la Firostefani, Imerovigli sau chiar Oia, daca nu aveti ce face la 40 de grade. Eu m-am oprit in Firostefani pentru ca in cel mai german stil plecasem fara apa si cu capul gol in mijlocul zilei. Si fara sapca. Acum eu ce sa va zic? In zare se vede marea ca cerneala iar langa tine sunt case albe cu piscine mici si dragalase langa dansele. Desigur, cele mai multe sunt pentru turisti, dar cateva sunt si pentru localnici. Am luat apoi un autobuz si m-am dus in Oia de unde chipurile se vede cel mai frumos apus din lume.

Frumoasa Oia, cu aceleasi strazi mici si cu aceleasi magazine de bijuterii cu preturi mari. Cel mai bun loc pentru a vedea apusul sunt niste ziduri vechi. Ca sa prindeti insa un loc pe acele ziduri, trebuie sa dati check-in cu vreo 2-3 ore inainte de apus. Eu sunt la fel de romantica precum un bolovan, dar m-am incapatanat, mi-am luat doua sticle cu apa si m-am pus pe cel mai cel pietroi sa stau sa pandesc apusul. Langa mine au venit doi indieni, o tipa din State, inevitabilii francezi care nu pricepeau nimic si mai multe feluri de popoare. Tipa din State era delicioasa. Avea un zambet de reclama si era atat de bine lucrata incat spala de pacate un popor de adoratori de hamburgeri. Spunea ca a facut la pas toata insula si ca nu intelege ce poti sa faci mai mult de doua zile aici. Indienii erau si eu de acord. Nici eu nu puteam sa-i contrazic. Vedeti voi, eu sunt fan apa. Daca ma lasi intr-un loc cu o apa frumoasa langa, pot sa si mor in locul ala. Santorini este inconjurata de apa, dar se ajunge greu la ea. Orasele sunt intr-o parte, plajele in alta. Nu mi-a placut deloc chestia asta. Cum mai stateam noi la o barfa internationala, o doamna s-a bagat in fata cuplului de francezi si alte doua frantuzoaice au venit sa-mi ia piatra. Pana aici, mademoisellelor. Desigur, a inceput tiganeala. Incet, incet insa s-a dat drumul si la apus. Frumos, nu zic nu, dar fata de ce apus am prins eu in Toscana, cel de aici nici nu trece clasa.

Citește și:  Ce sa faci si sa nu faci in Corfu? Episodul 1

Tot facand poze, la un moment dat, din zidul de piatra se desprinde cogeamite bolovanul. Din fericire, nimeni nu a fost ranit, dar a fost o chestiune de noroc, de milisecunde. Pentru cineva putea sa fie apus in cel mai morbid sens al cuvantului.

In fine, s-a terminat si cu apusul si am plecat frumusel in Fira pentru ca a doua zi ma intorceam in Bucuresti. Ma trezesc eu de dimineata, iau autobuzul, ajung la aeroport cu doua ore inainte si cand colo ce sa vezi?  Cogeamite coada, lume peste lume, nimeni nu intelegea nimic. Stateai la o coada ca sa iti iei boarding pass-ul. Apoi iti luai singur bagajul si ti-l puneai pe o banda rulanta care naiba stie unde se ducea. Cred ca doar in stepa in Kazahstan am mai vazut asa ceva. Apoi ieseai afara din aeroport si te puneai frumos la o alta coada care aproape inconjura cladirea. Eu nu vreau sa fiu carcotasa, dar Santorini primeste anual aproape un milion de turisti care sunt convinsa ca lasa in urma sume obscene de bani in toate hotelurile albe si magazinele de bijuterii. Cred ca se poate face ceva cu aeroportul ala astfel incat sa nu para totusi autogara din Babadag.

Insa cu doua nopti inainte de plecare, am asistat la o conferinta la care a venit si primarul din Santorini. La eveniment s-a vorbit chiar despre Akrotiri. Primarul i-a multumit lui Eugene Kasperky pentru implicarea financiara, l-a facut cetatean de onoare, a mai spus cateva banalitati si si-a incheiat discursul. L-am intrebat ce face el concret ca sa atraga bani la Akrotiri, merge in roadshow-uri sa spuna povestea acestei asezari in fata investitorilor, se gandeste la subscriptii publice, poate niste taxe pentru milionul de turisti? Raspunsul a fost uluitor. Primarul mi-a zis ca ei au probleme, ca sunt saraci. Stiti voi, la greci e criza. Am zambit a uluiala. A vorbi de saracie intr-un loc in care fiecare casa are o piscina este obscen. A fi la un pas de a muri strivit de o piatra cazuta dintr-un zid de unde se fac cele mai bune poze cu apusul pe o insula cu un milion de turisti este revoltator. Nu, nu revoltator, este criminal. A, da, primaria pusese un semn pe un zid: DO NOT CLIMP. Nici macar nu avusese decenta de a scrie corect in limba engleza DO NOT CLIMB. Iar la final, dupa ce scapai cu viata de la cel mai frumos apus, mai stateai si in canicula la coada in aeroport.

De aceea Akrotiri este cel mai frumos lucru de pe Santorini. Sub cenusa unui vulcan sta dovada unei comunitati absolut remarcabile. Trebuie sa vedeti macar o data in viata acea pictura murala, cu acea zeita. Au fost necesare un cutremur si un vulcan pentru a alunga comunitatea de negustori din Akrotiri, dar ea tot a lasat minuni in spate. Primarul din Santorini se plange de greu cu sampania rece in mana, dar in jurul sau este liniste. Apusul e de aur. Vulcanii s-au stins. Doar din cand in cand mai cad pietre din ziduri.

3 comentarii

Reply

Cata frumusete..! Da, ai dreptate apusul din Toscana este fara comparatie, parca a dat foc cerului..
Si totusi cum se pastreaza albul caselor ? Sunt asa de frumoase, parca sunt elemente de decor dintr-un basm.
Despre Aktoriri ce sa spun? Ma doare sa constat ciclicitatea vietii . Ajunsa la un asa nivel lumea dispare si apoi o ia de la capat. Asa am simtit si cand am citit despre Petra -Iordania.

Reply

Daca primarul a incasat-o bine ca a scapat cu capul nespart receptonara.., ce mult inseamna sa fii invatat cu fel si fel de oameni si reactii si sa ai la indemana o solutie dulce..

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.