Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 3

Continuam de aici.

Nu am mai stat mult si am luat ferryboat-ul spre Hvar, una dintre cele mai cunoscute insule din Croatia. Aveam in plan sa vedem vreo trei alte insule, dar…lene.

In prima zi in Hvar nu am facut altceva in afara de nanel si baie. Am fost mai intai la plaja Milna, dar nu chiar acolo, ci la doua golfuri distanta fata de plaja turistica. Eram noi si niste iahturi, doi-trei croati goi si atat. Am resurse inepuizabile de a nu face nimic. Sunt maestra la pierdutul timpului degeaba. Ma uitam la apa aia perfecta si la pietrele albe si ma gandeam…pe dracu. Nu ma gandeam la nimic. Misto sau ce?

Si apoi am plecat la o alta plaja, la Dubovica si am luat-o de la capat cu ganditul la nimic. In oras nu-ti iese treaba asta.

A doua zi am luat o barcuta si am plecat spre Insulele Pakleni. In croata, asta inseamna Insulele Iadului. Dumnezeu stie ce le-o fi venit sa le zica asa, dar daca asa arata iadul, eu ma fac cea mai mare pacatoasa. Am oprit prima data la Mlini. Incercand sa ancoram barca, am facut ce am facut, ca pana la urma eu am ajuns in apa cu haine cu tot. Dupa ce mi-am revenit din ras, am reusit sa punem si barcuta langa ponton si am mers sa vedem prima insula. Mai tineti minte pasiunea croatilor pentru nuditate? Si-o exercitau si aici. Apa azurie, exact cum imi place mie, pietre si pini. Dupa prima baie, am plecat la urmatoarea baie. Am ajuns la un beach bar, Laganini, ceea ce va recomand si voua pentru a vedea cum se poate construi pe o insula fara sa-i strici cu nimic farmecul. Paturi montate prin copaci, obiecte de iluminat din crengute, scaune din lemn, totul era de-al casei. Desigur, parcarea plina cu iahturi m-a facut rapid sa inteleg ca barul este scump, dar si asa am luat un Mojito si un pahar cu vin rose. Eu nu sunt mare consumatoare de Mojito, dar aia a fost cea mai buna bautura de acest gen pe care am incercat-o. Perfecta, exact ca locul acela. Am mai stat ce am mai stat, dar am si plecat pe o alta insula unde apa era atat de albastra incat pur si simplu m-a obligat sa ma arunc din barca. Pe mal, din loc in loc, erau niste covoare lungi care intrau cam 3-4 metri in apa. Ieseai direct pe covorul albastru din marea perfecta si ajungeai imediat la terasa. Nu am calcat vreodata pe un covor rosu, dar cel albastru mi s-a parut perfect.

Cand am ajuns in Hvar eram lihnita de foame. Am intrat la Alviz, o crasma chiar la intrarea in oras. Am luat o platou cu pateu de peste, cu salata de caracatita, niscaiva pestiuci rataciti pe acolo si ceva frunze. Grozav. Dar vedeta a fost o pizza cu ton. Eu nu sunt fan pizza cu ton, dar am devenit. Un sos asa de aromat si niste capere gustoase completau perfect gasca de ton, ceapa si blat, nici gras, nici subtire. Numai bine. Apoi am fost la microberaria Vunetovo. Locul a fost pus pe picioare de o poloneza. Blonda, tunsa scurt, slabuta.

  • De ce ai venit aici?
  • Dragostea

Nu este o experta deocamdata, nici nu pretinde asta, invata de aproape 8 ani de zile, dar mie mi-a placut. Nici eu nu sunt experta. Se plictisea doar cu berea de aici, iar insula este superba vara, dar iarna e pustie, nici macar restaurantele nu sunt deschise. Avea nevoie de ceva in plus pe langa dragoste. Toti avem. Eu am baut o bere cu fructul pasiunii si as mai fi baut cel putin una, dar nu mai avea. Asa ca am incercat una cu ierburi de pe insula. Avea si beri negre, dar mie astea negrute nu-mi plac deloc. Trebuia sa inchida, dar a stat dupa noi. O sa ne duca lipsa in curand.

Continuarea este aici.

Cititi si:

Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 1

Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 2

Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 4

5 thoughts on “Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 3”

  1. Rox, cand crezi ca stai degeaba faci, de fapt, cel mai bun lucru pentru minte si corp, relaxare deplina. De asta sunt binecuvantate vacantele lungi si dese..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *