Eu recunosc ca nu prea am avut experiente fericite cu teatrul. Cred ca in toata viata mea amarata am fost la doua piese care sa imi placa dintre care una era de fapt un balet gandit de Razvan Mazilu, Urban Kiss. Cealalta a fost Take, Ianke si Cadir cu Beligan, Moraru si Dinica, irepetabila si nu pentru ca a murit Beligan. Ambele au fost la Teatrul National Bucuresti (TNB). De ani de zile nu am mai fost in TNB pana pe 14 noiembrie cand am participat la un tur ghidat, tur care s-a dovedit a fi una dintre cele mai misto interactiuni pe care am avut-o eu cu TNB.

Tururile se tin luni, de la 12:00, 14:00 si 16:00 si vad ca mai este un tur si saptamana viitoare. Biletele sa iau de la Sala Studio, aia de langa Inter si costa 10 lei, dar va descurcati si voi. Nu stiu cine a stabilit programul.

Nu va dau foarte multe detalii tehnice, ci numai cateva „bombonele” ca sa va determin sa mergeti. Inainte de intra in renovare, in 2011, TNB avea trei sali, Sala Atelier, Sala Studio si Sala Mare. Dupa procesul de renovare, care s-a intins pana in 2015, care inca mai dureaza si care a costat peste 70 de milioane de euro, teatrul s-a imbogatit cu trei sali noi si un amfiteatru in aer liber.

Salile sunt de mai multe tipuri. Avem sala in stil arena, adica o sala care inconjoara scena, sala de tip italian, in care scaunele sunt dispuse in fata scenei, si asa mai departe. Inveti lucruri despre lumini, cum ar fi faptul ca mai tot timpul aceasta trebuie sa cada pe personaj intr-un unghi de 90 de grade astfel incat sa nu formeze umbra, atentia toata fiind pe actor si numai pe el. Teatrul are propria lui centrala de caldura si energie. Daca pica sistemul, in 10 secunde intra in functiune un generator care poate alimenta cladirea timp de 4 ore.

Pentru realizarea unei piese sunt necesare intre 6 si 8 saptamani, timp in care actorii invata replicile si se face decorul. Apoi mai urmeaza alte doua saptamani in care se testeaza luminile, sunetul iar apoi are loc premiera. Toate mecanismele teatrului au fost realizate de o firma austriaca, lifturile imense cu care se cara decorurile au mai bine de 40 de ani si de 40 de ani nu s-a facut alta interventie decat ungerea ocazionala cu ulei.

Sunt ateliere de pictura, de tamplarie, de tapiserie, sunt croitorese pentru domni si doamne. Decorurile se fac astfel incat sa fie cat mai usor demontabile.

Citește și:  Eu am fost vedeta aseara la Depeche Mode

Sala Studio este una dintre cele mai istete sali de teatru din lume pentru ca in mai putin de 20 de minute, adica intr-o pauza, scena se poate transforma din tip arena in tip italian si tot asa.

Vi se vor arata niste cortine de fier groase de 25 de centimetri care in caz de incediu cad, izoland astfel suprafata afectata.

Sala Mare este senzationala.

Ca spectator nu iti dai seama de puterea acelei scene, dar cand stai in mijlocul ei si sutele alea de scaune rosii se uita la tine, aproape simti un pui de adrenalina cum ti se urca in spate. Nu l-ai mai da jos.

Pe teatru, anul viitor ar trebui sa fie un amfiteatru in aer liber si daca va intrebati daca va mai exista vreo Laptarie a lui Enache, ei bine acum se organizeaza o licitatie pentru inchirierea terasei de pe TNB. Speram ca in vara lui 2017 sa putem sa ne racorim acolo, ca tare bine mai era pe vremuri.

In total, anul acesta in salile TNB se vor tine circa 850 de spectacole, teatrul fiind un organism care functioneaza cu 480 de oameni. Circa 72 sunt actori angajati, 280 sunt actori colaboratori, 110 sunt tehnicieni de scena si tot asa.

Bugetul acestei institutii este de 6 milioane de euro, din care 4,5 milioane de euro sunt subventiile. Stiti ce inseamna asta? Ca un bilet ar trebui sa coste de 3 ori mai mult, dar asta poate nu ar mai duce la un grad de umplere al salilor de 80%. Cel mai scump bilet la TNB costa acum 100 de lei.

Fara subventii, teatrul nu se intretine, TNB fiind inainte de toate o instituie populara, la care stii ca trebuie sa vii macar o data in viata ta. Pentru pofta de experiment sunt teatrele independente si alte forme de expresie artistica.

Dintre toate piesele pe care le-am vazut la TNB, si credeti-ma ca sunt un om perseverent si in prostie, dar si in lucruri mai bune, pana la urma trei  mi-au placut.

Urban Kiss a lui Razvan Mazilu, Take, Ianke si Cadir, pentru Dinica si Moraru, si Turul Ghidat al TNB, cu Ionut Corpaci in rolul principal, Corpacino cum i se mai spune datorita asemanarii cu Al Pacino. Pentru mine, turul facut de Corpaci, om care in ultimii 20 de ani a devenit una cu teatrul, a fost una dintre cele mai bune reprezentatii pe care am vazut-o pe scena TNB.  O sa imi dati dreptate.

2 comentarii

Reply

Multa dreptate ai, Rox. Si eu am avut norocul sa particip la Turul ghidat al TNB, eram in trecere prin Bucuresti si am primit aceasta informatie pretioasa. Nu am ratat. Relatia mea cu TNB dainuie din anii 1975 – 79. In sala mare se tineu spectacolele Cenaclului Flacara cu Adrian Paunescu. In 1987 am vazut, din primul rand, piesa Titanic Vals cu Dem Radulescu si Ileana Stana Ionescu in rolurile principale. Pe parcursul turului am reusut sa surprind cu telefonul cateva imagini si l-am inregistrat din cand in cand pe ghid. Cand mi se face dor ce ceva deosebit privesc ce am salvat. Am facut turul impreuna cu un grup de elevi de la liceul Tonitza. A fost distractiv. L-am vazut pe actorul Mihai Calin, pustoaicele l-au recunoscut, au mers pe scena si s-au pozat cu el. Tinerete!

Reply

La vara voi merge pe terasa TNB. Sper sa am noroc sa prind un spectacol cu mult umor si un cer senin, cu multe stele. Am nevoie sa rad… de fapt cine nu are..?

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.