Munca asta nenorocita – cine o fi inventat-o sa-i traiasca familia! – ne oboseste si macina zilnic, dar seara se poate vindeca problema la Curtea Berarilor.
In timpul saptamanii nu iti vine decat sa dormi, tot timpul. Si dimineata cand te trezesti, si la munca dupa pauza de masa, iar seara ce sa mai zic… Daca esti normal la cap si cu viciile la zi iti iei 2-3 prieteni si iesiti in oras macar o data pe saptamana sa tineti amarul vietii cotidiene cu capul la fundul paharului de alcool pana moare de-a binelea.
Desi era abia marti, eu eram deja cu capsa pusa si am iesit aseara sa ii vin de hac scarbavnicului amar la Curtea Berarilor. Mai fusesem acolo vara trecuta dar pe terasa din spate, care fiind de o capacitate de aproximativ 100 de locuri si plina ochi nu prea m-a incantat. Cum pe racoarea de aseara nu se impunea terasa am zis sa incerc si interiorul, ca n-oi muri.
Am intrat sceptic cu gandul la aglomeratie si fum, dar am fost surprins sa gasesc o atmosfera exact pe gustul meu: nu prea plin, dar nici prea gol, nici mult fum, dar nici deloc, nu prea luminat, dar nici obscur. Interiorul este interesant decorat, modern dar nu futurist de ala de iti sparge capul si iti determina mancarea sa intre invers pe gat. Mult lemn – mesele, scaunele si lambriul de pe pereti – ceea ce in mintea mea se leaga cu caldura, ospitalitate, gazda primitoare. Eu ma simt mai confortabil inconjurat de lemn decat intr-un interior plin de sticla, metal sau piatra frumos slefuita.
Locul e mare, sa tot fie vreo 500 de locuri in salile restaurantului dar daca il scanezi putin iti dai seama ca e plin de tineri, de astia muncitori ca mine sau ca tine, care vin dupa program sa se relaxeze cu prietenii, cu berea, cu mancarea si cu voia buna tipic romaneasca. ATENTIE! Nu ma refer la petreceri cu taraf.
Masa noastra de 4 am umplut-o repede cu bere si ne-am apucat si noi sa ne injuram sefii, sa ne facem planuri de vacanta, sa facem glume deocheate, sa depanam amintiri, sa ne plangem ca nu avem 6600 de euro sa facem un tur de 21 de zile Hong Kong – Beijing – Tibet, sa deplangem soarta romanilor care din vina lui Antonescu (maresalul) o duc prost si multe altele :). Berile si subiectele si povestile efectiv au curs ca Okavango in sezonul ploios. Si nici nu avea cum sa fie altfel cand beraria e plina de chelneri care nu te lasa sa astepti sa ti se usuce gura pana sa comanzi si tu (inca) o bere.
Vorba aia veche a romanului „foamea vine vorbind” 😛 nu putea sa ne ocoleasca si inspirati si de ciolanele de pe celelalte mese am purces si noi la ceva de bagat pe sub mustata. O salata cu pui la gratar, boabe gustoase de fasole, coriandru si sos de maioneza plus un ciolan cu garnitura de fasole scazuta (iahnie de fasole pentru pretentiosi 🙂 ) ne-a facut sa strigam in cor „Habemus Papam!„. ATENTIE! Ciolanul este pentru 2 persoane, si numai daca aveti peste 190 cm inaltime, peste 100 kg greutate, ati avut 3 antrenamente Insanity in zi si n-ati mai mancat de peste 48 de ore atunci si numai atunci este recomandat sa il mancati singur.
Daca va dovedeste un „amarat” de ciolan de 1200 grame puteti sa cereti ce-a ramas la pachet, ca a doua zi trebuie sa mancati si voi ceva la munca, iar cand plecati de la Curtea Berarilor e deja prea tarziu sa mai gatiti ceva acasa.
La preturi am iesit bine si mi-am zis inca odata ca uneori chiar nu merita sa te omori sa gatesti acasa. Pana ma duc la Mega Image sa imi cumpar ce imi trebuie, pana gatesc, pana mananc sunt deja mai obosit decat prevede legea si ziua mea e ruinata total. Asa, la Curtea Berarilor o salata de pui cu fasole, ceapa, coriandru si maioneza este 19 lei, iar un ciolan imens cu garnitura de fasole sau varza calita si mamaliga este 48 de lei. Daca mai pui si cateva beri ajungi, ca noi aseara, la vreo 150 de lei (4 persoane) cu tot cu bacsis, dar pleci de acolo „impachetat”. Impachetat inseamna relaxat, usor ametit, binedispus, incarcat pozitiv dupa o sporovaiala de cateva ore cu prieteni buni, satul (poate si cu ceva la pachet pentru a doua zi 🙂 ) si fara griji. ATENTIE! Fara griji inseamna ca uiti pentru cateva ore de ele. Curtea Berarilor iti da de mancare si de baut, dar nu face minuni.
[schema type=”review” rev_name=”Curtea Berarilor” rev_body=”Munca asta nenorocita – cine o fi inventat-o sa-i traiasca familia! – ne oboseste si macina zilnic, dar seara se poate vindeca problema la Curtea Berarilor.” author=”logout.ro” pubdate=”2012-03-20″ user_review=”3.5″ min_review=”0″ max_review=”5″ ]
