Era seara. 2005. Cati ani aveam? Naiba stie. Imi amintesc un copac. Ii ciuntisera crengile astfel incat ajunsesera sa arate ca niste pumni. O cladire in dungi. Biserica o fi fost? Sau spital? Portul era plin de chipuri urate. Barci sute. Frica. Bezna. Asta era Marsilia copilariei mele. Nu am inteles nimic din ea. In … Continue Reading
Ne-am intors in Bonnieux pe unul dintre cele mai frumoase drumuri vazute de mine, flancat de o parte si de alta de platani. Era ca si cum mergeam printr-un tunel de lemn alb.
Din Aix-en-Provence am plecat spre Bonnieux, un sat in care aveam sa stam trei nopti intr-una dintre cele mai frumoase case din cate mi-a fost dat sa vad, dar inainte de a ajunge aici am oprit putin in Lourmarin, un sat oarecare din sudul Frantei.
Campurile de lavanda sunt pe copertile tuturor ghidurilor turistice care promoveaza sudul Frantei. Eu le-am ratat. In iunie sunt la apogeu, am ajuns undeva la apus, la final de iulie, dar cumva nu am nici cel mai mic sentiment al ratarii. Sudul Frantei este despre mult mai multe lucruri decat acel violet violent absolut senzational.
