De ce ma faci sa-mi pierd timpul, Ana Lungu?

Sala era plina ca de fiecare data cand se proiecteaza un film romanesc. Speranta moare ultima si multi inca mai spera. Incepe filmul cu o mica intarziere. Autoportretul unei fete cuminti. Imi placea tipul gol de pe afis. Recunosc, atat de superficiala sunt. Il vazusem si in „De ce eu?” si-mi placuse.  

O fata cauta in niste cutii. Cauta cinci minute. Suna cineva la usa. Nu deschide. Cauta in niste cutii. Fir-ar a naibii de treaba, se pare ca are multe cutii. Fumeaza.

Pleaca la un prieten. Tipul e homosexual. Sta pe o saltea si este intr-o relatie cu un tip de la un supermarket, parca. Nimic serios.

Ea fumeaza. Mult. Se filmeaza tot timpul cat fumeaza blestemata de tigara dupa blestemata de tigara.

Merge si se vede cu un om care-i explica felul in care seismele afecteaza structurile de rezistenta. 5 minute. Explicatii despre cutremure.

Ea cu amicul se intalnesc cu inca o prietena. Incearca sa stabileasca daca Monica Columbeanu este sau nu frumoasa.

Se duce la parintii ei. Ta-su tocmai venise dintr-o deplasare si adusese o usa de soba misto. Ei ii adusese o rochie. Lu’ ma-asa nu stiu ce-i adusese.

Ea vrea un caine ciobanesc. Ta-su nu vrea. Nu crede ca e responsabila. Ea vrea un caine. De mica isi dorea un caine si acum, ca este fata independenta si singura acasa, crede ca poate avea un caine. Ta-su nu vrea. Ea vrea un caine. Cainele costa 1.000 de euro. Nu are bani. Ta-su nu-i da bani. Ea vrea un caine.

Vine un tip la ea acasa. Ii spune ca nu-i plac femeile frumoase si o f*#e. Sec. Dramatic, da. Ea are un par pubian cum nu cred ca se mai cultiva din anii ’70 incoace. Trebuia sa vedem asta. Daca nu-i vedeam parul pubian nu era pe bune filmul. Blana. Adica, pe bune, blana.

Se vede iar cu acel expert in cutremure.

Fumeaza.

Fumeaza.

Se duce la o cina acasa la ai ei unde vine o prietena de familie. Prietena asta de familie probabil ca era mama tipului care i-o trasese mai devreme. Tipul e casatorit cu o femeie frumoasa. Ce sa vezi?

Fumeaza.

Se vede iar cu tipul ala la ea acasa. O dezbraca de rochia pe care i-o daduse ta-su. Se imbraca. Ea nu poate sa doarma. Ia Xanax ca proasta. El ii spune ca e proasta.

Ea merge la ai ei. Il suna pe el si-i spune sa n-o mai caute.

Joaca adevar sau provocare cu niste prieteni.

Se termina filmul.

O ora si jumatate.

La final, puteai sa-i pui intrebari regizoarei Ana Lungu. Voiam sa-i pun si eu o intrebare: De ce ma faci sa-mi pierd timpul, Ana Lungu?

Am renuntat.

Deja pierdusem prea mult timp.

Nota de subsol:

As fi avut mai multe intrebari, de fapt. De ce as revedea un astfel de film, de ce as plange, de ce as rade la el, de ce l-as recomanda unor prieteni, de ce as retine o replica, de ce m-as cutremura la el, de ce m-as gandi din cand in cand la el, de ce as discuta despre el la o cafea, de ce m-as certa cu cineva pentru el? De ce se fac filme despre nimic?

„Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana.” Am facut din nou pomana. M-am saturat sa fac pomana. N-o sa se mai intample.