Despre Geneva, foarte pe scurt

Am fost si in Geneva. Nu de placere. Nu cred ca sa gandeste cineva la o destinatie de vacanta si ajunge la concluzia ca este cazul sa mearga in Geneva, dar daca tot am ajuns acolo o sa va dau cateva detalii si o sa va mai spun ca pana la urma gasesti ceva care sa-ti placa oriunde.

In mintea mea, Geneva era un fel de amestec intre muscate perfect plictisitoare puse la geamuri perfect curate cu perdelute albe imaculate si cladiri inalte de otel si sticla. Imi imaginam o organizare perfecta, dar cand am coborat din tren in gara centrala, am fost uimita sa vad un cersetor care-si facuse culcusul din cartoane la parterul unei banci si o puzderie de restaurante indiene, tucesti, arabesti. Nu e chiar prima chestie care-ti vine in minte cand te gandesti la Elvetia, corect?

Eu am ajuns chiar in zorii crizei francului elvetian, cand peste noapte tara ciocolatei si a ceasurilor de lux a devenit si mai scumpa, de parca nu era oricum  obscen de scumpa. Mi-am dat seama de acest lucru cand m-am dus sa schimb cei 40 de euro amarati pe care-i aveam in buzunar si am primit 38 de franci. Cu aceasta mica avere in portofel, am pornit spre centru.

Am vazut Geneva cam 3 ore intr-o noapte si 3 ore in ziua plecarii, asa ca-mi cer scuze daca o sa fie o poveste nedocumentata, subiectiva si lipsita de profunzime, exact ca si cum as judeca un om exclusiv dupa prima impresie.

In Geneva nu am avut sentimentul de frica. Nu m-as fi plimbat niciodata de nebuna prin Paris sau prin Napoli, dar acolo mi se parea ca sub cadranele ceasurilor scumpe nu ti se poate intampla nimic rau. Cine sa te atace? Un bacher care sa te oblige sa-ti iei un credit in franci? De fapt, am aflat ulterior ca Geneva nu este chiar asa de prietenoasa, ca undeva ar avea in inima ei un cartier rosu si fete dubioase. Eu le-am ratat, asa ca m-am plimbat cu toata seninatatea prin oras si cu cogeamite averea de 38 de franci dupa mine.

In centru este un lac mare. Abia in ziua de plecare cand am vazut orasul pe lumina i-am vazut culoarea. Un albastru atat de intens ca aveai impresia ca erai undeva in Caraibe. Frumos si populat de rate si lebede galagioase. Parca nici nu erau din peisaj bietele animalute.

Dar sa stingem becul din nou. Nu era multa lume pe strazi. Cladirile erau frumoase si ingrijite, dar nu pot sa spun ca-ti furau ochii prin ceva. Nu aveau risipa de detalii pe care o gasesti in sudul Italiei sau micile surprize de care dai pe strazile din Praga. Nu erau fantani ca in Piazza Navona si nici bazaruri zgomotoase si aromate precum cele din Istanbul. Erau cladiri si atat, dar ceea ce mi-a placut tare mult a fost faptul ca pe strazi miroasea a mancare. V-am mai spus ca eu sunt gurmanda cu pofte de femeie insarcinata desi inca nu m-am dumirit daca-mi plac copiii sau nu. Adica, am momente de ratacire in care daca mi-ai da sa aleg intre un bors zdravan de peste si un barbat frumos mi-as pregati lingura fara sa stau pe ganduri. Sa fie si cu mujdei si cu magaliga aurie!

Eram si cu stomacul destul de gol pe strazile din Geneva asa ca acel miros de carnita aromata cu fel si fel de condimente a fost un lucru care mi s-a intiparit in minte. Mi-a placut mai mult decat tot ce am vazut. Nu stiu de ce. Nu stiu. Mirosul ala te facea sa crezi ca de fapt in pantecele acelui oras care merge ca un mecanism rafinat de ceas este o viata rezervata cunoscatorilor. Eu nu am avut prea mult timp la dispozitie ca sa ma imprietenesc cu Geneva iar ea oricum venea din prima cu o reputatie de „fiinta” inabordabila la care nu a vrut sa renunte in cateva ore.

In dimineata plecarii, am revazut Geneva la lumina. Din pacate era o zi cu o ceata laptoasa asa ca muntii nu se vedeau si nici lacul nu cred ca sclipea la adevaratul sau potential. Magazine scumpe, multe ceasuri care tin in inimile lor mecanice traditii de sute de ani, sedii de banci, din nou magazine scumpe. Geneva este aproape de neatins. Cu cei 38 de franci obtinuti mi-am luat un magnet de 10 franci, o cola, un melc d-ala cu stafide, doua mere si un pachet de otrava. Si gata. Mi s-a parut ca primesti putin la schimb pentru toti banii pe care-i cere orasul asta in care atractia principala este un fel de stropitoare pusa in mijlocul lacului.

Poate suntem noi prea obisnuiti cu haosul asta de la noi, cu claxoanele, cu amestecul, cu lumea pestrita, cu galagia, dar abia asteptam sa ma intorc acasa. Si culmea, magnetul pe care am dat 10 franci nici macar nu era cu Geneva, era cu Elvetia. Ce fel de oras este asta in care nici macar un magnet cu numele lui nu gasesti?

Macar daca miroasea la fel de bine ca strazile acelea din prima noapte. Ar fi facut toti banii.