Despre placeri neasteptate in Hamburg

Mi-a placut Hamburg pentru lumina. Este visul oricarui fotograf.

Mi-a placut Hamburg pentru ca seara oamenii stau pe scarile promenadei din port. Este un port mare, industrial, cu sute de macarale si vapoare, sute de barje, un submarin vechi si hale de constructii. Este un port viu si-ti arata ca are viata in fiare.

Mi-a placut Hamburg pentru ca are Elbphilharmonie, o cladire care arata ca sectiunea unui val, imbracata in sticla si cocotata pe spatele unui vechi depozit. Cand va fi gata, aceasta cladire va avea in inima ei o sala de concerte si 45 de apartamente cu fata spre Elba vor fi ocupate de cei mai norocosi dintre oameni. Este cu siguranta una dintre cele mai spectaculoase cladiri pe care le-am vazut in viata mea.

Mi-a placut Hamburg pentru ca are districtul Speicherstadt, un cartier de depozite, cel mai mare din lume, patrimoniu UNESCO din vara anului trecut. Cladiri de caramida grea si rosie stau deasupra apei pe umerii unor stalpi de stejar. Nicio dantela. Caramida rosie si Elba maro si involburata. Urate sunt fluviile, dar au ceva tulburator in ele. Noaptea, Speicherstadt este uluitor. As fi putut sta ore intregi sa ma uit la depozitele alea incalzite doar de cateva fascicule de lumina.

Mi-a placut Hamburg pentru cartierul HafenCity, acolo unde sunt de fapt Elbphilharmonie si Speicherstadt. Mi-a placut pentru ca seara vedeam cum se aprind luminile in casele in care nu voi sta niciodata. Mi-a placut Pavilionul Elbphilharmonie, o cladire din care ieseau niste difuzoare, iar daca iti apropiai urechea de ele ascultai muzica simfonica sau jazz. Ascultai ce vor asculta altii cand cladirea in forma de val va fi gata.

Mi-a placut Hamburg pentru aerul industrial.

Mi-a placut Hamburg pentru ca podurile se despart la jumatate iar partile se ridica fara zgomot la 90 de grade.

Mi-a placut Hamburg pentru piata de peste de duminica pentru ca nu este o piata de peste, ci un after-party pentru petrecaretii intarziati prin St. Pauli, cartierul rosu al orasului. Mi-a placut ca in hala in care ma asteptam sa vad standuri cu peste, am gasit oameni dansand la 6 diminieata, batrane cu peruci punk, formatii live, mancare, lume bucuroasa. Mi-a placut ca erau vanzatori de tipar afumat care aveau energia sicilienilor si mi-a mai placut ca oamenii cumparau fructe in cosuri.

Mi-a placut inghetata de ciocolata, cea de iaurt si visine si cea de caramel si alune de la Liberty Icecafe und Bistro.

Mi-a placut primaria din Hamburg. Acolo se ascunde dantela!

Mi-a placut privelistea care se vede din turnului Bisericii Sf. Mihai.

Mi-a placut ca poti sa treci pe sub Elba printr-un tunel de aproape 500 de metri. Totul alb si sclipitor, iar deasupra ta sunt vapoare si vase de croaziera, si tipari, si miliarde de litri de apa.

Mi-a placut la nebunie Chilehaus, o cladire de birouri de zece etaje, situata in cartierul Kontorhaus. Cladirea este exceptionala, realizata din caramida, iar ciuda unghiurilor ascutite si a materialului putin armonios, are o fluiditate remarcabila. Ziua nu stii cum sa te invarti pe langa ea pentru a-i cuprinde liniile, iar seara este luminata impecabil. Este frumoasa oricum ai privi-o si ofera senzatii noi din orice unghi. Este de asemenea una dintre cele mai frumoase cladiri pe care le-am vazut in viata mea.

Mi-a placut Kunsthaus, Muzeul de Arta, din Hamburg. Mi-a placut ca era plin de pensionari de la prima ora a diminetii. Se inghesuiau la arta, nu la cozi pentru nimic. Mi-a placut ca erau copii care incercau sa reproduca tablouri de Magritte. Mi-a placut ca am invatat ca arta poate vindeca si ca este folosita in tratamente de ani buni. In unele spitale, bolnavii sunt pusi in fata unui tablou ales cu grija. Piesa este astfel luminata incat sa nu i se vada rama. Tot prin intermediul luminii, este setat un punct spre care se concentreaza atentia bolnavului. Urmarind acel punct, alaturi de o muzica bine aleasa, bolnavul poate parasi mental patul si poate sa intre in compozitia acelui tablou. Mi-a placut ca ideea i-a venit unui rus.

Mi-a placut o expozitie despre advertisingul adidasilor de la Kunst und Gewerbe Museum (Muzeul de Arta si Mestesuguri). Am remarcat astfel ca punctuletele de cauciuc pe care le am pe talpa adidasilor se aseamana cu ventuzele de pe tentaculele unei caracatite.

Mi-a placut gara din Hamburg. Nu mi-au placut boschetarii din fata ei.

Mi-a placut transportul in comun, nu mi-a placut faptul ca oamenii stateau la rosu si cand nu era nicio masina pe strada.

Mi-a placut ca nu era aglomeratie in Hamburg. Nu mi-a placut ca seara era pustiu. Rar am vazut un oras mai pustiu ca Hamburg. Unde sunt oamenii astia?

Mi-au placut prajitura cu mac pe care o gasesti peste tot, painea si placinta cu mere.

Mi-a placut ca din Hamburg ajungi in 30 de minute intr-un cartier numit Blankenese iar de acolo nu mai vrei sa mai pleci. Sunt cele mai frumoase case. Am vazut eu una din sticla si lemn in care m-as fi mutat pe loc. Fara bagaj, fara nimic, fara nimeni. Mi-a placut ca am mancat tipar afumat, cu o piele dura ca un sorici, salata de cartofi, salata de alge, branza cu mucegai si niste rosioare. Mi-au mai placut vitraliile din biserica. Necurat de frumoase.

Mi-au placut prajitura cu morcov si cea cu bezea si fructe de padure de la Gretchens Zuckerbude. Aratau ca magia in cofetarie, dar eu am avut grija sa las punga pe jos cand fotografiam turnul de televiziune, a venit vantul si mi-a dus punguta cu doua minuni sub rotile unui SUV. Am auzit efectiv cum a iesit viata din cele doua prajiturele. Dar erau acoperite bine, asa ca am mancat piure de prajitura cu morcov si extract de bezea. Nu strambati din nas, tot bune au fost.

Nu mi-a placut St. Pauli, cartierul de distractie din Hamburg. Am ajuns in el foarte devreme, duminica dimineata, iar locul arata ca scena unui dezastru. Gunoaie, afise cu fete goale care aminteau de niste filme porno proaste, un boschetar care dormea in propriile lichide pe caldaram. Oamenii te claxoneaza daca treci pe rosu, dar isi rup capul in St. Pauli. Nu am inteles asta in Hamburg.

Mi-au placut statuile de pe cladiri.

Mi-a placut Cartierul Compozitorilor pentru casele care aminteau de Amsterdam. Si pentru gradinile interioare din spatele fatadelor.

Mi-a placut Hamburgul pentru ca nu m-am asteptat la nimic de la el.

Mi-a placut fara sa-mi fi dorit sa-mi placa.

Atat de simplu.

6 thoughts on “Despre placeri neasteptate in Hamburg”

  1. Sa-ti spun ce-mi place mie : mie imi place sa citesc tot ce scrii tu despre ce-ti place tie… si uite asa pot s-o tin pana dimineata.
    Din nou ai dat un gooool mare cu ” arhitectura” articolului. Frumos, tare frumos ! De fiecare data cand apare ceva nou imi zic: hai sa vad ce-i mai trece prin cap de data aceasta..

  2. Am privit pozele . Nu a contat ca sunt 115, le-am vazut de la 1 la … si inapoi de la 115 la … Da, ai dreptate este buna lumina dar ai si ce poza nenicule .. Am remarcat multimea de caiac – canoe si m-am intrebat pentru a nustiu cata oara, la noi de ce nu se poate? In Constanta avem apa, avem santier, avem.., avem.. si ce daca? Noi nu ne bucuram de niminc. Poate maine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *