Sevilia

Despre Sevilia I – Catedrala si Giralda

Faceti putina liniste la voi in minte. Liniste. Apoi in tacerea aceasta imaginati-va un cal venind pe caldaram. Copita pe asfalt. Fornaieli. Zgomot de hamuri. Trop, trop, trop, trop. Pastrati calul si adaugati un zgomot de castaniete. Lemn pe lemn bine lustruit in maini dibace. Trop, trop, pac, pac. Mainile dibace se misca intr-un ritm alert iar picioarele sfredelesc podeaua de parca ar ascunde comori sub ea. Transpiratia curge pe la tample. Buricele degetelor rup corzile de chiatara. Trop, trop, pac, pac, ta-ca-ta-ca-ta-ca. Ole! Acesta este zgomotul de fond in Sevilia. Pe langa coloana sonora mai vin culori si case incredibile, coride si mancare grasa, si oameni care cand ies seara pe strada, parca ies la revolutie, nu la un pahar rece de Sangria.

Imi zisese profesul meu de spaniola odata ca nu ai vazut minunea pana nu ai vazut Sevilia. Mi-a ramas in minte acest lucru iar la inceputul toamnei am ajuns acolo. Era cald ca in miez de vara la noi. De fapt chiar este recomandat sa mergeti fie primavara, fie toamna pentru ca altfel incepeti o lupta cu arsita pe care va spun sincer nu aveti cum s-o castigati.

Am stat la un hotel in inima orasului, colorat in galben si rosu atat de strident, incat aveam impresia ca sunt undeva in America de Sud. Pasiunea pentru culori este evidenta in Sevilia. Orasul este moartea pastelurilor si a tornurilor de gri. In camera tavanul era si el vopsit in rosu de-ti traznea capul. Receptionerul habar nu avea engleza. Noi il intrebam ceva, el ne spunea altceva. Ne-a enervat chestia asta.

Am ajuns noaptea tarziu. Era liniste. Cand ne-am trezit, piata din fata hotelului era plina de oameni vorbareti ca un stol de vrabiute. In afara de spaniola, nu se vorbea altceva. Am reusit sa comandam un mic dejun care cred ca avea 5.000 de calorii si am plecat in oras.

Printre cladirile din centrul vechi erau atarnate cearceafuri albe care sa-i protejeze pe oameni de soarele usturator al dupa-amiezii. Doamne, dar ce cladiri! Rar mi-a fost dat sa vad o pasiune pentru detalii si culori atat de elaborata. Mozaic, fier forjat, lemn sculptat, pictura, piatra modelata, nimic nu era prea mult. Influenta araba pulseaza in toate. Orasul arata ca o dantela.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost Catedrala si Giralda, minaretul de 120 de metri care vegheaza asupra Seviliei. Legendele spun ca ai sai constructori au avut un singur lucru in minte, sa faca o biserica atat de mare incat urmasii sa spuna despre proiect ca este o adevarata nebunie. Le-a iesit din plin, daca asta a fost ideea de la care au pornit. Este cea mai mare catedrala din lume si una dintre cele mai complicate lucrari de arhitectura pe care le-am vazut in viata mea. In plus adaposteste si ceea ce se crede ca ar fi ramasitele lui Cristofor Columb. Mi se pare o impletire tare frumoasa faptul ca in pantecele unei astfel de enormitati stau oasele unui om care a avut curajul sa puna la indoiala totul.

De sus, din Giralda, Sevilia este grozava, este alba ca zapada, tot datorita efortului oamenilor de a se proteja de caldura. Ici si colo mai vezi cate o piscina si cate un spaniol rupt de oboseala care sta in racoarea apelor.

“Viata este facuta din momente mici”, scria pe tablia din fata unui restaurant. Spaniolii nu au avut probleme in a intelege conceptul si caldura le-a dat si scuza perfecta, asa ca in timpul dupa-amiezii terasale sunt pline, iar crasmele gem de oameni aflati in pauza de masa, dar care nu se incurca sa bea 1-5 pahare de bere sau vin cu 6-7 tapas pe langa ei.

Nu uitati sa cititi si:

6 thoughts on “Despre Sevilia I – Catedrala si Giralda”

  1. Iata-ma din nou ocupata. Mi-a fost tare dor de reportajele tale. Si ca totul sa fie placut scrii despre Sevilia ” de sus alba ca zapada”. Am privit pozele , am admirat dantelariile de toate felurile si din orice material destinat constructiilor. Frumos, tare frumos! Nu vreau sa ma gandesc la vremurile cand au fost construite ci numai la responsabilitatea cu care isi ingrijesc patrimoniul.

  2. Mi-a placut tare mult cum ai descris zgomotul de fond al Seviliei. Ma bucur ca mi-ai mai oferit ocazia sa cunosc o noua destinatie turistica bineinteles pe calea cititului si a pozelor teribile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *