Despre Sevilia III – Flamenco

Continuam plimbarea lasata aici

Pe seara, ne-am dus la un spectacol de flamenco la Casa de la Memoria. Se spune ca ar fi unul dintre cele mai bune spectacole de flamenco din Sevilia. Acum, eu nu stiu, dar fiind singurul pe care l-am vazut pentru mine a fost cel mai bun din lume. Inceput a fost timid. Au venit doi tipi, unul la chitara si unul la voce. In fine, a fost mai mult o tanguiala, o lalaiala, dar ce a urmat m-a tintuit acolo pe scaunul ala incomod de abia mai respiram. A venit un barbat, imbracat in negru, si cand a inceput sa danseze, aveam impresia ca toata cladirea va ceda sub furtuna de la picioarele sale. Taca-taca-taca-taca. Mii de miscari pe secunda, piruete, brate incordate, transpiratie siroind. Taca-taca-taca-taca. A aparut o tipa in scena. Initial a stat jos, langa cantaret si omul cu chitara. Il aplaudau pe toreador sau il enervau pe taur. Orice faceau, le iesea. Dansatorul era deja in alta lume. Apoi s-a ridicat si ea. Delirul era complet. Priviri pline de iubire sau de ura, maini care imitau coarnele unui taur, iar picioarele… Doamne, picioarele alea aveau diavoli in ele. Aia nu era o treaba curata. Stateam si ma gandeam acolo oare ce pasiuni trezesc astfel de dansuri. Nu poti sa dansezi asa pentru ca nu ti-a iesit mancarea buna. Nu. Dansezi asa cand inima iti crapa in piept. Cand au terminat ora de flamenco, toti cei patru participanti erau transfigurati, transpirati, epuizati. Culmea este ca si eu ma simteam la fel. Am dormit dusa.

A doua zi, am luat-o de la capat. Adica am stat o ora la micul dejun. Abia apoi am luat-o de la capat si incet incet am ajuns la Plaza de Toros, cea mai veche arena de coride din lume. Nu stiu de ce, dar eu retinusem ca nu se mai tin coride pentru ca…iubitori de animale. Complet gresit. Le pasa spaniolilor de iubitorii de animale, cum imi pasa mie de dieta Andreei Marin. Din pacate, pentru ca nu ne-am informat, nici corida nu am vazut, dar am vazut arena. Este fabuloasa. Este galbena ca aurul, iar in muzeu poti vedea capetele celor mai grozavi tauri, dar si haine de toreador patate de sange. Nu sunt scaune, lumea sta direct pe piatra, iar locurile sunt marcate cu bacati de ceramica. Inainte mureau cate 12 cai in coride, dar acum sunt protejati, doar taurul fiind fara protectie. Daca spectacolul este desavarsit, toreadorul pleaca acasa cu coada si urechile taurului. Daca nu, este victorie o fara glorie.

Mare lucru nu am mai facut apoi prin Sevilia. Ne-am plimbat pe strazi, am facut o gramada de shopping pentru ca hainele la Zara sunt semnificativ mai ieftine in Spania decat in orice alta tara, am stat pe la terese iar seara am mers langa catedrala sa bem o cafea. Noi si alte cateva sute de oameni. Nu, nu era niciun protest, doar spaniolii care se pregateau pentru inca o zi de munca.

Cititi si:

5 thoughts on “Despre Sevilia III – Flamenco”

  1. Pacat ca nu ai vazut corida. Trebuie sa mai mergi la Sevilia ..
    Ma bucur ca nu mai mor caii. In curand sper sa fie protejati si taurii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *