Despre Sevilia II – Plaza de Espana, Jamon si Metropol Parasol

Continuam ce am inceput aici

Dupa ce am inceput si noi sa ne dumirim care este ritmul vietii prin Sevilia, am mers spre palatul Alcazar, construit prin anii 1300. Este absolut uimitor ce puteau sa faca oamenii in urma cu 700 de ani si ce cuburi idioate de sticla si otel au ajuns sa creeze acum.

Dupa ce am terminat de vizitat palatul si gradinile sale, eu credeam ca cel putin vizual eram suficient de incarcata astfel incat sa nu ma mai uimeasa nimic.

Evident, mi-am dat seama ca m-am inselat cand am ajuns in Plaza de Espana. Daca cei care au creat seria Star Wars au crezut ca locul este atat de uimitor incat sa merite o secventa generoasa de film, credeti-ma ca niciun om, indiferent de dioptriile pe care le-ar avea, nu poate ramane imun la bogatia de detalii care se revarsa indecent in fata ochilor. Am luat o inghetata si ne-am asezat pe o banca si pur si simplu am stat acolo emitand fel si fel de exclamatii indepartate de limbajul articulat.

Istoviti de atata mers, am decis sa facem ceea ce faceau toti spaniolii, adica sa ne asezam la o masa, sa luam o bere rece si o farfurie plina de jamon si branza si sa stam jos odata. Bine ii mai sade omului cu statul. Este bine si cu tropaiala turistica, dar nimic nu este mai drag sufletului calatorului decat sa stea naibii jos si sa bea o bere inconjurat de oamenii locului. Acest jamon este un fel de prosciutto in varianta iberica, numai ca este mai putin stilat fata de prietenul italian. Adica se ia pulpa de porc si pur si simplu cu un cutit se rascheteaza niste bucati mici de carnita care apoi se pun pe farfurie. Nu sunt subtiri ca foita de tigara si nici uniforme.

Pe langa bucatele de carne necioplita, mai era si o branza cu un miros puternic si o felie de pepene rece. Bune toate. Bune. Si de parca nu era oricum perfect totul, un spaniol de undeva a inceput sa cante la chitara. Cu greu ne-am urnit de acolo si am pornit-o pe strazile colorate de oameni si de case si intr-un final am dat intr-o constructie care se numeste Metropol Parasol, despre care spaniolii spun ca ar fi cea mai mare constructie de lemn din lume. Sa nu ne punem cu ei.

In fine, constructia arata mai mult sau mai putin ca un fagure de miere urias sprijinit pe cinci stalpi sub forma unor ciuperci. Cladirea a transformat complet un cartier destul de anost din centrul Seviliei, crescand pe locul unei foste parcari. Am urcat cu liftul si din fagurele acela de miere zburator, aveam toata frumusetea de Sevilia la picioare. Te poti plimba prin fagure intr-o calatorie cu accente suprarealiste iar la final in contul biletului de urcare poti sa-ti iei un suc si sa mai stai naibii odata jos cu toti spaniolii aia si sa faci fix nimic. Grozav.

Cititi si:

8 thoughts on “Despre Sevilia II – Plaza de Espana, Jamon si Metropol Parasol”

  1. “Am luat o inghetata si ne-am asezat pe o banca si pur si simplu am stat acolo emitand fel si fel de exclamatii indepartate de limbajul articulat” , adica ati completat zgomotul de fond al Seviliei. Mi-ar fi placut sa fiu si eu pe aproaoe sa ma bucur de bucuria si uimirea voastra.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *