Despre Sevilia IV – Ronda si Granada

Continuam ce am inceput aici:

In ziua urmatoare am plecat la Ronda, in drumul nostru spre Granada. Ronda este un oras micut, dar ce-i lipseste in dimensiune compenseaza prin senzatii uimitoare. Orasul este presarat pe coamele a doi munti, despartit de o rapa imensa si unit de un pod strasnic. Voi ati avut vreodata pasarile la picioarele voastre? Noi, da.

Este uluitoare senzatia de a sta intre doi munti iar pe jos sa zboare stoluri inaripate. Case albe glazurau piatra rosiatica si un cer pus pe furtuna le facea sa straluceasca si mai tare. Nu prea ai ce sa faci, decat sa urmezi poteca ce strabate orasul si sa iesi de pe o parte in alta a podului, dar este unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am facut in viata mea. Calcam pe zbor.

Apoi ne-am suit in micul nostru Fiat 500 si am plecat spre Granada sa apucam sa vedem si Alhambra, palatul a carui constuctie a inceput in urma cu mai bine de o mie de ani. Cum Fiatul nostru mergea la fel chiar daca pedala acceleratiei era la podea sau nu, ne-a luat cam trei ore sa ajungem din Ronda la Granada.

Infrastructura din sudul Spaniei este uluitoare. Poduri peste poduri, autostrazi, centuri cu cate patru benzi pe sens. In Granada am stat la un hotel grozav, Gar Anat, cu o receptionera absolut dementiala. O tipa savuroasa, care ne-a dat sfaturi, care a recunoscut ca oamenii din sudul Spaniei sunt mai ciudati, care ne-a spus unde sa mancam si asa mai departe. Din pacate, mancarea din Andaluzia a fost pentru mine o dezamagire, ba chiar a fost o lovitura eu fiind o gurmanda atat de mare incat uneori ma sperii de una singura. Spaniolii din aceasta zona mananca fel si fel de chestii ciudate, coada de taur, obraji de porc si alte nazdravanii de aproape te gandesti cu jind la o biata saorma. In fine. Nu ne-am intristat atat de tare si pe inserate am luat-o spre locul de unde se vede Alhambra cel mai bine. Pana la destinatie, am trecut printr-un cartier care parca ne-a dus undeva in bazarul din Marrakesh, in inima Marocului.

Miros puternic de narghilea, tineri galagiosi, mese pline de pahare de ceai, vase colorate de sticla in care ardeau lumanari. Zgomot. Cand am ajuns, Alhambra se ridica aurie si imensa pe coama unui deal, galbena si linistita, iar lumea se uita la ea mica si tacuta. Era frumos. Tare frumos. Am mai stat putin la o bere si un pahar cu vin la o terasa cu aurul acela in fata ochilor.

Cititi maine continuarea.

Nu uitati sa cititi si:

• Despre Sevilia I – Catedrala si Giralda
• Despre Sevilia II – Plaza de Espana, Jambon si Metropol Parasol
• Despre Sevilia III – Flamenco
• Despre Sevilia V – Alhambra