M-a prins TIFF-ul in Cluj cu munca. Ceea ce e si bine si rau. Bine pentru ca sunt aici si pentru ca TIFF exista si rau pentru ca eu muncesc pe perioada festivalului. Cel putin in timpul saptamanii. Dar destul despre munca. Sa vorbim un pic de cum am vazut eu TIFF-ul de aici. In primul rand, festivalul in sine nu se simte atat de tare cum m-am asteptat eu. Credeam ca orasul sa fie un pic mai viu. Intr-adevar, ploaia nu a ajutat pe nimeni, proiectiile in aer liber din prima zi s-au tot mutat/amanat si presupun ca toata agitatia din centrul clujului a fost alungata de dusurile scurte dar dese.
Am fost la deschiderea festivalului. Trebuia sa fie o proiectie in Piata Unirii dar ploaia a trimis filmul cap de afis, Philomena, la Piersic, asa cum ii spun clujenii cinematografului Florin Piersic. Sala de cinema arata foarte bine si are printre cele mai confortabile scaune din toata tara. Bate orice sala de cinema din Bucuresti si Constanta, mai putin salile VIP din capitala. Filmul in sine este inspirat de o poveste reala despre o mama fortata sa isi abandoneze copilul pe care incearca sa il regaseasca 50 de ani mai tarziu. Pelicula are parte de actori foarte buni si cunoscuti precum Judi Dench sau Steve Coogan. Ambii joaca, foarte, foarte bine si se completeaza aproape natural. Un film ce merita vazut, notat corect cu 7.7 pe imdb.
Inainte de proiectie am avut parte de o scurta introducere a festivalului, introducere tinuta de Tudor Giurgiu. Asa am aflat de initiativa Salvati Marele Ecran care vrea sa faca urmatorul lucru (citez de pe site-ul oficial): Salvați Marele Ecran este o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din rețeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Cinematografele fac parte din patrimoniul cultural al țării și trebuie protejate, iar oamenii trebuie să fie mult mai conștienți de importanța și valoarea cinematografiei. Eu unul ii sustin. Daca vi se pare interesant cititi mai multe pe siteul lor oficial: www.salvatimareleecran.ro
Sursa foto: www.tiff.ro
Al doilea film la care am fost s-a numit Lupii cei rai (Big bad wolves) si este o poveste israeliana despre niste politisti si un serial killer care rapeste, violeaza si omoara copii. Am spus-o asa pentru ca filmul este un amestec de violenta (care pe timpul filmului pare gratuita, dar o sa intelegeti la final) si faze destul de comice. Sare de la un dialog amuznat la un cadru in care ni se arata explicit cum se smulge o unghie. Chiar si asa, filmul te tine lipit de scaun pe toata durata lui si are un final senzational. No, filmul tot la Piersic o fost.
Al treilea film este printre cele mai slabe filme vazute in viata mea. Se numeste Huston si este productie germana. O sa va spun in mare ce se intampla pentru ca nu il recomand sub nici o forma. Poate doar ca exercitu de rabdare. Este vorba despre un headhunter neamt care are o problema foarte serioasa cu alcoolul (bea dimineata, aviz amatorilor de una mica inainte de munca). Nu mai stiu cum il cheama, ne vom referi la el ca Hans. Hans are o misiune: sa il recruteze pentru nu stiu ce corporatie germana (nu am uitat, dar filmul nu spune) pe CEO-ul Huston Petrol. Hans incearca sa se intalneasca cu el dar faptul ca o arde alcoolic il face sa rateze prima intalnire in Germania. Si asa pleaca dupa el in Huston.
Ajunge in Huston, se cazeaza si incep cadrele de cate 2-3 minute cu toate cladirile orasului. De sus, din lateral, panoramic, de sus in jos. Jur ca stiu pe de rost ce vedea asta de la geam. Povestea continua cu inabilitatea lui Hans de a se intalni cu CEO-ul. Incearca si incearca si nu reuseste. Asta printre alte cadre cu cladiri. Mai apar totusi niste momente cand Hans este filmat conducand prin metropola americana. Apare in schema si un alt personaj, un pic mai amuzant si viu decat Hans si se mai intampla niste cadre cu cladiri si niste betii de unul singur.
In sfarsit, Hans gaseste modalitatea sa se intalneasca cu americanul. Il prinde la amanta, il pozeaza si ii trimite pozele acasa impreuna cu o carte de vizita probabil cu mesajul „Suna-ma, trebuie sa vorbim”. Americanul il suna si il cheama la o intalnire afara din oras. Intre timp, Hans afla ca a fost concediat si regizorul decide sa mai filmeze niste cladiri. Cu toate ca a fost dat afara si inlocuitorul sau era deja in hotel, Hans decide sa mearga mai departe. Regizorul ne ajuta sa intelegem drumul din Huston pana in El Paso oferindu-ne diverse cadre inutile cu Hans la volan, mana lui Hans pe volan, parbrizul masini inchiriate, raze de soare prin parbriz, raze de soare prin luneta, drum, desert, cale ferata, autostrada. Hans ajunge, asteapta si ia bataie de la niste baieti cu bate.
Hans este lovit, se cazeaza la un motel si se imbata. Are o viziune, se intalneste cu CEO-ul (in vis sau nu). CEO-ul ii spune ca lui ii place orasul si nu vrea sa plece. Hans conduce iar si da de o parada de masini. Hans se da jos si se pierde printre masinile din parada. The end.
