Japanos, inca un restaurant care pretinde ca face mancare asiatica

Am incercat niste mancare de la Japanos, un alt loc cu specific asiatic din Bucuresti, promovat destul de vizibil in ultima vreme, si am zis sa ma grabesc sa va zic una-alta pentru a va scuti de o cheltuiala inutila.

Eu am intrat in cel din Centrul Vechi, de pe Lipscani, asa ca ma voi referi doar la mancarea de aici.

Tom Yum

Am luat un tom yum spicy shrimps (16 lei) si un platou sushi salmon mix (25 de lei), ambele la pachet.

Sa incepem cu tom yum-ul, ciorba thailandeza despre care site-ul Japanos scrie ca ar fi japoneza. Putea sa fie si cubaneza, nepaleza sau din Teleorman, nu asta conteaza.

Inainte de a descrie aceasta ciorba, as vrea sa spun cateva chestii.

Ce NU este tom yum? Nu este bors.

Ce NU este tom yum? Nu este saramura.

Ce NU este tom yum? Nu este o zeama plina de grasime.

Ce ESTE totusi un tom yum?

Ei bine, aceasta este considerata a fi una dintre cele mai bune ciorbe din lume, iute-acrisoara, plina de condimente, accentele puternice fiind date de lemongrass, galangal (o radacina care seamana cu ghimbirul, dar care are mai degraba un gust lemnos, de conifer, cu o tenta usor citrica), lime si ardei iuti.

Tom yum se face cu creveti, este o zeama picanta, care uneori poate fi mancata si cu lapte de cocos, acesta din urma dandu-i o consistenta putin cremoasa si echilibrand cumva iutimea ardeiului.

Buuun…acum ca am facut aceasta mica introducere, revenim la tom yum-ul nostru dambovitean.

Las mai jos niste poze pentru a intelege despre ce vorbim. Primele doua sunt cu tom yum-ul de la Japanos, cea de-a treia mi-a fost trimisa de o prietena din vacanta ei in Thailanda, iar ultima este de pe Wikipedia.

Ce observam? Pai observam ca nu exista nicio asemanare intre pozele cu tom yum-ul de la Japanos si ce ar trebui sa fie un tom yum normal. Mai observam ca tom yum-ul de la Japanos este un lichid plin de ulei in care erau 3 creveti si 2 ciuperci. Va zic eu, voi nu vedeti din cauza lipsei de claritate a ciorbei.

Ce nu mai observati voi, dar va zic tot eu, este gustul. Asa ceva nu am mancat in viata mea si ma rog la Dumnezeul mancarii sa nu mai mananc vreodata. Ei bine, tom yum-ul de la Japanos era un fel de bors sarat, imposibil de mancat, putin picant. Dupa doua linguri, aveam cerul gurii plin de ulei si simteam nevoia sa beau pahar dupa pahar de apa.

Nu mai insist, pozele vorbesc de la sine, dar amabilitatea personalului nu va compensa niciodata, niciodata, gustul oribil al mancarii. Poate fi orice ciorba aia grasa, dar nu tom yum.

Ramen

Cei de la Japanos mai fac si ramen. Nu am luat si un ramen, dar las aici, tot pentru exemplificare, cum arata produsul lor si cum arata un ramen intr-un restaurant oarecare din Tokyo, unde am poposit anul trecut.

Cu ce incepem? Cu halul in care arata oul din partea stanga, cel de la Japanos, culoarea algelor, a carnii, a taitelor? Continuam cu lipsa ingredientelor? Nu, nu aratau mai bine ingredientele la fata locului, in restaurantul de pe Lipscani. Erau precum cele din poza din partea stanga si nu era bine.

Normal, ce patron ar sta sa faca un ou precum cel din poza dreapta? Cine are rabdare sa il fiarba, apoi sa il puna direct in apa cu gheata, pentru a opri coacerea, iar apoi sa il lase la marinat in sos de soia si altele ore-ntregi? Scopul este de a vinde, nu de a educa, dar totusi mancarea cu specific nu trebuie aplatizata pana la anulare de dragul profitului.

Din ce am citit, Japanos ar avea management japonez, acelasi care ar fi in spatele restaurantului Kanpai, dar acest lucru nu imbunatateste deloc situatia. Mai citesc ca owner-ul ar fi stabilit in Romania de 20 de ani, ceea ce ar putea explica insa lucrurile.

Sushi

Revin si  zic ceva si de sushi-ul de la Japanos. Las o poza aici.

Ce observam? Pai observam ca orezul ala nu prea este unit, asa ca de la mana pana la gura, tinut intre betigase, sushi-ul se cam dezbina, chiar in anul centenarului. De asemenea, acea crema de branza alaturi de somonul crud rezultau intr-o consistenta putin placuta. Somonul nu era foarte fraged, te chinuiai putin cu el, motiv pentru care era greu de mancat. Parca-ti aluneca prin gura, dar nu se mai ducea.

La final, cred ca ne putem lauda in Bucuresti cu inca un restaurant care pretinde ca face mancare asiatica, dar care a esuat tot intr-o interpretare damboviteana a acestei arte.

In Bucuresti mai pretindem ca avem transport in comun, metrou in Drumul Taberei, primar, parcuri curate si spatii publice in care sa ne simtim bine.  In realitate, avem tramvaie de 40 de ani, aglomeratie in subteran, o toapa in calitate de primar si o Catedrala a Neamului in loc de parcuri frumoase.

Dar, daca tot suntem asa de buni la fel si fel de interpretari, ce ne mai costa sa spunem ca avem inca un restaurant care face tom yum, chiar daca el gateste un bors aspru si sarat?

Meeerge s-asa…

P.S.

Cu aceasta ocazie as vrea sa spun ca tom yum-ul de la Tuk Tuk e minunat. E chiar minunat.