Continuam de aici, La Grande Bellezza – 5. Toscana
Am ajuns la cazare in Florenta, ne-am schimbat si am plecat in oras. Eu mai fusesem in Florenta, dar nu conteaza. Nu e ca si cum mananci inghetata cu kiwi si spanac o data si ti-e de ajuns. Niciodata nu e de ajuns. Asa e si cu Florenta.
Am facut si eu un liceu la viata mea si doua facultati, aproape trei, lucrez intr-un domeniu in care ma joc zilnic cu cuvintele si-mi place sa si citesc, dar domul acela din Florenta m-a redus la trei vorbe: Bai, esti nebun!?!? Atat. Ani si ani de educatie, de chin si cand am vazut din nou minunea, eu atat am putut sa spun. Atata m-a mai dus pe mine capul. Bai, esti nebun?
Era plina Florenta de oameni si este normal sa fie asa. Toti vrem sa vedem minuni. Am pornit apoi spre Ponte Vecchio prin Galeriile Uffizi si am ajuns pana la Palazzo Pitti.
Apoi am trecut din nou pe Ponte Vecchio. Cand ne-am intors privirile, ce sa vezi? Podul era luminat in culorile curbeului. Si ce sa mai vezi? Chiar pe malul raului Arno era un party privat. Una dintre noi a avut mai mult curaj asa ca ne-am indreptat spre intrare. Doi bodyguarzi. Unul frumos. “Putem intra?”, intrebam noi. “Va trebuie invitatie sau trebuie sa aveti un bilet…dar daca mai stati putin pe aici, va las sa intrati”, ne-a raspuns superbul bodyguard. Am mai stat putin si am intrat. Este grozav sentimentul de a face ceva interzis. Am luat niste pahare de prosecco si niste covrigei si parca nu ne venea sa credem ca nimerisem la un party unde era inclusiv primarul din Florenta.
Noi patru, fara invitatie si fara noroc la inceput, acum petreceam pe malul raului Arno, in pieptul galeriilor Uffizi, cu elita Florentei.
Si asta nu a fost tot pentru ca se organizau excursii cu barca pe sub Ponte Vecchio. Ne-am suit si noi intr-o barca si la un moment dat pe firul apei ne-am intersectat cu o alta barca. Acolo statea o fata imbracata in gheisha care ne-a dat farfurii pline cu sushi iar un barbat ne-a mai dat niste pahare de prosecco. Si cu ele am trecut pe sub Ponte Vecchio. Nu bausem mult, dar eram deja beata de bucurie. Cand am revenit pe uscat petrecerea era aproape gata si nu am mai ramas nici noi. Nu se cuvenea.
Am pornit prin Galeriile Uffizi cand deodata am auzit o vioara. Doar o vioara in puterea noptii. Ne-am asezat pe trepte si am stat cu muzica aia invelind coloanele de piatra.
In a noua zi am luat Florenta la picior. Daca sunteti atenti, veti vedea ca pe langa Florenta clasica, respira un oras contemporan. Uitati-va la semnele de circulatie si veti vedea o creativitate noua, sprijinita in mod evident de autoritatile locale. Uitati-va la graffitiuri, la inscrisuri. Uitati-va la faptul ca multe dintre cladiri au un fel de banci atasate de ziduri pe care stau oamenii sa vorbeasca, sa manance. Florenta este un oras ca un prieten.
Si cum prieteniile se dezvolta si la masa ne-am indreptat spre Il Mercato Centrale ca nu mai mancasem pizza de o zi. Il Mercato Centrale este unul dintre cele mai hip locuri din Florenta, este un imens food court construit in jurul ideii de agricultura bio, de street food, de market to table. Adica de la piata, direct in farfurie. Nu stii ce sa alegi iar pentru o gurmanda ca mine a avea asa de multe optiuni, mai ales cand imi este foame, este un supliciu. Ce sa aleg, ce sa aleg? Atata mancare iar eu risc sa mor de foame pentru ca nu stiu ce sa-mi iau. Eram patru, am luat patru chestii diferite. O pizza calda si gustoasa, cu mozzarella, rosii, busuioc, parmezan si vinete, o supa de scoici, niste gnocchi umpluti cu branza si o salata caprese. Am mancat de am lesinat. Puteam sa dorm linistita cu capul pe o masa acolo mai ales ca locul arata senzational.
Dupa masa, am decis sa ne retragem in Giardini delle Rose de unde vezi toata Florenta. Am ajuns si am capitulat , printre trandafiri si italieni. Apoi am mai urcat cateva trepte pentru ca nu stiam unde sa vedem apusul. Am urcat la basilica di San Miniato al Monte. Nu era multa lume iar in jos Florenta se vedea superb, cum altfel? Deodata, din inima bisercii incepe sa se auda o orga. Am intrat. Peretii grei rasunau de muzica. Mai erau cativa oameni si melodia aceea. Si mai era ceva. Pe o fereastra se strecura o raza de lumina in care vedeai dansul particulelor de praf. Trebuie sa vezi ca sa crezi. Am stat acolo cat a cantat acel om si cat a mangaiat raza aia de lumina peretele bisericii.
Am coborat apoi in Piazzale Michelangelo, noi si alte mii de turisti, sa vedem apusul. Oamenii stateau pe scari ca la un spectacol. Tribunele erau pline. Show-ul era sold-out. La final, cand ultima geana de lumina s-a ascuns, am aplaudat cu totii, straini si localnici.
Seara, alaturi de patru italieni, dintre care unul era baiatul gazdei noastre, am mers in Piazza Santo Spirito, un loc care cred ca aduna toata tineretea din Florenta pe timpul noptii. Statea lumea cu un pahar cu bere pe treptele bisericii, pe jos, in picioare, totul intr-un zumzet vesel. Ne-am integrat rapid in cor asa ca abia pe la 3 dimineata ajuns acasa.
In a zecea zi trebuia sa plecam. Aveam avionul abia la noua seara asa ca mai aveam o zi de Florenta. Nu ne-am obosit prea mult. Am lasat orasul sa respire. Ne-am luat un pesto si niste grisine si ne-am dus din nou in Giardini delle Rose pentru un picnic. Asta nu inante de a ne opri la crasma Fuori Porte pentru un ultim pahar de vin. Aproape am atipit in gradina aceea cu Florenta in fata ochilor. Era un cer asa cum nu-ti imaginezi daca nu-l ai deasupra. Nu stiu cand s-a facut 17:00 si a trebuit sa plecam. Mergeam cu fata spre cer si din cand in cand ma mai intorceam sa mai prind o ultima imagine cu domul. Nu-mi puteam dezlipi privirile de la el. Iar in avion, am avut parte din nou de un apus senzational.
Trebuie sa vezi ca sa crezi si uneori nici asta nu este de ajuns pentru La Grande Bellezza.
Cititi si:
La Grande Bellezza – 1. Pisa si Riomaggiore
La Grande Bellezza – 2. Corniglia si Manarola
La Grande Bellezza – 3. Monterosso si Vernazza
La Grande Bellezza – 4. Siena si un inceput de Toscana
La Grande Bellezza – 5. Toscana
Apasa butonul pentru un like la pagina noastra de Facebook
Nici un share nu ar strica 🙂
12 comentarii
pd
despre Florenta maine, adica azi ca-i trcut de ora zero.. La cina am avut o felie de pepene, prima pe anul acesta, dar nu voi dormi cu gandul la pizza din poza 29 ci numai cu imaginea apusului sau rasaritului din ultima poza.