Pofta de Cluj: Scurt indrumar nepretentios de crasme si cofetarii

Iata ca anul acesta am ajuns si in Cluj si nu oricum, ci chiar la TIFF. Nu as fi capabila sa fac o recenzie la mai mult de trei filme, pentru ca nu am vazut mai mult de trei filme, fiind ocupata sa mananc pe unde am apucat. Scriu acest text dupa o interventie la o masea, care s-a lasat cu o interdictie la mancare, asa ca cele de mai jos pot include pe alocuri si fraze fara sens, inceput al unui delir. Cine e acolo?

In ordinea amintirilor, va spun asa. Clujul este tare misto, e rasfirat pe niste dealuri de ti-e mai mare dragul sa te plimbi printre case, in centru are niste cladiri frumoase, cel putin unele, si am vazut la un moment dat un om cu un iepure urias. Nu mint. Chiar am vazut un om 🙂

Bun.

Am stat cateva seri la rand la Sisters, o carciumioara tare simpatica pe langa centru, unde se aduna mai toata lumea interesanta, inclusiv noi.

Mai sus de Sisters, daca va cuprinde pofta de un platouas cu minunatii delicioase din Italia, dati o fuga pana la Da Pino. Mie deja cred ca mi se prelinge un firicel pe la coltul gurii, dar e posibil sa fie si de la anestezie.

Booonn…

Fara absolut nicio ordine logica, daca vreti o inghetata de capsune cu mac, sugestia mea este sa incercati oferta de la Moritz Eis. Mai am o recomandare de inghe, si anume cofetaria Friandise. Provocarea este sa-mi amintesc acum ce aroma am mancat. Ceea ce este de speriat este ca doua zile la rand m-am indopat cu inghetata pe care nu mi-o amintesc acum. Era de…de..cine e acolo…curmale? Imi pare rau. Anestezia se pare ca a fost foarte puterica. A fost de smochine si nuci, imi sopteste via WhatsApp prietena mea Diana.

Acum sa trecem la lucruri serioase. Una dintre cele mai bune pizze pe care le-am mancat in viata mea a fost la Pizzeria D’autore. Ca orice comoara, locul este ascuns pe o strada neasfaltata, de ai impresia ca ai gresit drumul, dar cand ajungi la crasma pasesti intr-o adevarata oaza, trecand pe sub un cires. Mesele sunt frumos aranjate, canta o muzicuta de ti-e mai mare dragul de ea si gasesti sa citesti reviste in italiana, ceea ce mi s-a parut o chestie tare misto. Dar nu de asta mergi in crasme. Nu, mergi sa mananci. Ei bine, blat ca la aceasta pizzerie eu de mult nu am mai pomenit. O consistenta minunata, putin gust de ars, dar echilibrat, un aluat pufos, elastic. Ce sa mai, puteai sa faci dragoste pe blatul ala. Am luat o pizza cu ansoa pentru ca eu pur si simplu mor dupa pestisorii aia cu foarte multa personalitate. Mici-mici, dar au o aroma de zici ca ai o mare langa tine. Nu am lasat nimic in farfurie. Frumoase si farfuriile.

Pentru ca nu mancasem niciodata varza a la Cluj, am zis ca daca nu acum, atunci cand? Asa am ajuns la Varzarie pentru ca daca nu aici, atunci unde? Locul este destul de old-school, doamnele chelnerite old-school si ele, asa ca ai senzatia mai mult de cantina. Am stat noi ce am stat, ne-am luat meniul singure, am comentat superior despre calitatea serviciului, pana cand a venit o doamna sa ne ia comanda. Cred ca era de varsta mamei mele.

-A, pai daca a durat atat sa veniti la noi, nici nu-mi imaginez cat dureaza mancarea, ii spune raspicat una dintre prietenele mele istete.

Desigur, toate am abrobat replica acida. Doamna tunsa scurt ne-a luat rapid.

-Pai, spuneti frumoaselor, ce vreti?

-Pai, stati ca habar nu avem. (Ce naiba facusem juma de ora cu meniul in mana, nu stiu.)

-Pai, poate nu va e asa foame, dragelor, ne spune doamna.

Ne-am aliniat si am cerut cumintele 3 verze a la Cluj, cu ciusca si cu smantana si am tacut din gura ca niste copilasi cuminti asteptandu-l pe Mos Craciun. Varza a venit incredibil de repede si a fost incredibil de buna. Arata ca o minunata lasagna, dar avea straturi perfecte de varza, putin rumena pe deasupra, intercalate de o carnita tocata aromata de ai fi renuntat la 10 vieti vegane pentru ea. Nu era grasa, era perfect condimentata, smantana aducea laolalta toate ingredientele, iar ciusca venea cu iuteala potrivita. Nu a mai ramas nimic nici din varza asta.

A ajuns si la Zama, un loc tare frumos. Vedeti voi, in timp ce crasmele din Bucuresti merg mult pe zona de design industrial, nordic, Clujul e mai boem, mai o floare, mai o ceramica. Iti tine de cald. Zama e fix in categoria asta. Ce am luat eu a fost o zamuca de vinete, dovlecel, cartof, ceapa si usturoi si o prajitura cu urda si visine. A, da, si o portie de cartofi prajiti, dar atata de fin taiati, incat am ramas mirata cu ochii in farfurie. Nici in acest caz nu a mai ramas nimic. Sa nu uit. Am baut un sirop de soc cu sifon, o nebunie. Puteam sa beau litri. Puteam.

Din pacate, dau si o bila neagra. Am ajuns si la Boema, un loc foarte frumos, dar scump si cu o mancare oribila. Cafeaua la fel de oribila. Arata bine, faceti o poza si apoi mergeti in alta parte. E oribil. Pana si chelnerii iti spun sa nu iti iei de mancare pentru ca este oribila.

Despre filme nu am ce sa va zic, dar daca vreodata veti auzi de vreun concert cu Black Sea Sirens Choir, lasati orice aveti de facut si mergeti sa le auziti pe aceste doamne. Doar mergeti. Nu va spun nimic, dar mi s-a parut cel mai misto moment din tot TIFF-ul de anul acesta.

Ca idee de excursie de o zi, puteti sa dati o fuga pana la Salina Turda, sa va imbulziti cu fete incaltate in papuci cu blanita si cu copii carora le place un pic prea mult la fast-food. Dincolo de ironie, nici macar asa de fina, este un loc tare frumos. M-as duce acum acolo pentru ca nu mai pot cu soaptele aparatului de aer conditionat.

Am fost si in Gradina Botanica, dar nu am gasit nimic bun de mancat pe acolo, asa ca nu mi-a placut.

Pot spune acum, cand ma aflu in agonie si mi-e atat de foame ca tastele de la laptop mi se par mici amandine, ca mi-a placut la Cluj, cu toate cele 3 milioane de calorii. Toate au fost o bucurie.

O sa ma opresc aici. Nu mai pot. O sa ma culc gandindu-ma la acel blat pufos, ca o plapiumioara care ma imbratiseaza. Anestezia a fost puternica…Aparent imi lipseste un dinte. Simteam eu un abis inexplicabil, o scindare…O pizza mea, perfectiunea vietii mele…De ce oi avea un dinte lipsa? Credeam ca e o strungareata imensa. O minciuna! Toata viata e o minciuna! Doar blatul e sincer.

One thought on “Pofta de Cluj: Scurt indrumar nepretentios de crasme si cofetarii”

  1. Tu chiar crezi ca anestezia locala pentru o maseluta face asa minuni? Eu nu. Ai tu in bagaj altceva😄

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *