Predeal, Viscri si prima ninsoare a anului, o combinatie numai buna de weekend

Predealul este scump, dar sincer vorbind este unul dintre putinele optiuni pe care le ai la numai 140 de kilometri de Bucuresti pentru a te bucura de munte. Sunt povesti cum ca ar fi mai ieftin prin Viena sau prin Praga, dar cu avion, transfer, cazare, mancare, orasele amintite mai sus nu au cum sa coste mai putin decat Predealul. Daca mai adaugi un off-road pana la Viscri si o ciorba fierbinte, paine cu cartof unsa cu smantana si o placinta cu mere s-ar putea sa-ti dai seama ca pana acum doar ai fost critic degeaba cu Valea Prahovei. Nu as vrea sa rasucesc cutitul in rana, dar cand prinzi si cea mai mare zapada de la inceputul anului aproape ca Predealul iti ajunge din nou la inima iar toate fitele care l-au stricat recent raman undeva troienite.

Dar s-o luam cu inceputul. Am vorbit de off-road. Noi am plecat sambata dimineata, cu destinatia Viscri, satul care a devenit celebru datorita Printului Charles si care este situat la circa 120 de kilometri de Predeal. Este o experienta care merita pentru ca desi noi ne imaginam ca facem off-road mai tot timpul pe strazile Romaniei, off-roadul pursange este cu totul si cu totul altceva. Oamenii cu care am fost noi erau acel gen de oameni uniti prin pasiune, cu afaceri ridicate pe cont propriu, cu nebunia de a bate tara-n lung si-n lat, cu gustul de aventura si cu pofta de citit si de povestit. Nu oricine se apuca sa faca off-road pentru ca este un hobby costisitor si periculos asa ca intrarea in acest club select de practicanti presupune un examen de admitere destul de rigid. Va spun aceste lucruri pentru a va da seama ca un off-road, dincolo de aventura propriu-zisa, se poate lasa si cu niste prietenii sau macar cu niste ore petrecute in compania unor oameni deosebiti.

Sa trecem totusi la partea de off-road. Traseul pe care l-am facut noi nu a fost peste masura de zdruncinator, de extrem, dar a fost bine condimentat cu derapaje, drumuri ocolitoare, blocaje in zapada si alte astfel de lucruri pe care tu oricat de sofer ai fi nu prea le poti face fara a-ti pune viata in pericol. In medie, ca sa inchiriezi o astfel de masina cu sofer costa cam 100 de euro de persoana si desi nu prea sunt multe optiuni puteti sa gasiti pe cineva daca luati legatura cu Club Off Road Bucuresti – CORB 44, un ONG care-i uneste pe pasionatii de mers pe drumuri imposibile si care dincolo de a-si face lor bucurii, se mai implica si in cateva actiuni umanitare in fiecare an.

Revin. In timp ce ne apropiam spre Viscri, drum care a durat cam 5 ore prin padure, am vazut caprioare, vulpi si am dat si peste o herghelie de cai zdraveni si negri. Orice om crescut printre betoane si sticla are o anumita bucurie de copil cand vede animale in mediul lor natural sau cel putin eu o am, asa ca asta a fost una dintre cele mai misto parti ale off-roadului, dincolo de drumul in sine.

N-o sa mint. Calea este destul de lunga asa ca pana am ajuns in Viscri deja incepuse sa se innopteze. Sfatul meu este, daca va decideti sa faceti acest off-road, sa plecati din Predeal mai de dimineata, pe la 7-8 maximum pentru a avea suficient timp sa va plimbati prin Viscri. Sincera sa fiu ma asteptam ca acest loc atat de apreciat de fel si fel de straini, mai incoronati sau mai putin incoronati, sa fie mai ingrijit. Credeam ca va fi un sat colorat, curat, ordonat. Ei bine lucrurile nu sunt chiar asa de bine aranjate. Si sunt mai multe motive. In primul rand, dupa ce locuitorii sai saxoni au decis sa emigreze in masa dupa 1989 in Germania, locul avea toate sansele sa se dezintregreze. Localnicii de acolo ne-au spus ca acum in Viscri mai sunt cam 400 de oameni, cativa sasi, cativa romani si multi romi.

Odata cu plecarea sasilor, romii de la periferii au venit si s-au instalat in casele din Viscri. Principalul lor merit este ca au avut grija de ele, impiedicand astfel ca satul sa dispara. Numai ca grija nemteasca este putin diferita de grija de etnie roma asa ca se vede cu ochiul liber ca unele case ar mai avea nevoie de o mana de var, ca in unele locuri tencuiala sta sa cada, ca poate ar mai merge o matura data in fata curtii. Cu toate acestea locul are farmecul sau, dar sincera sa fiu nu vad ce ai putea sa faci mai mult de cateva ore sau o zi. Noi nu am avut atat timp la dispozitie, asa ca am procedat asa cum ar proceda orice om normal la cap cand este pus sa aleaga intre cultura si mancare. Ne-am pus la masa si am inceput ospatul pentru ca si asta tot o forma de cultura este.

Fac oamenii astia o paine asa de zdravana si de densa incat ai impresia ca intr-o felie de-a lor sunt inghesuite zece felii lesinate d-ale noastre. Peste paine am uns niste smantana cu 5.000 de calorii si am mancat asa pe nerasuflate un antreu care poate concura lejer cu stiu eu ce icre fandosite. Apoi a venit ciorbica. Nu stiu ce sa spun. La Viscri ciorba este putin dulceaga iar cand am cerut otet s-o fac mai pe gustul meu ea tot dulce a ramas pentru ca nici otetul nu era acru ca la magazin la noi. Asa o fi traditia locului si nu am de ce sa ma plang pentru ca am mancat doua portii cu ciusca fara sa respir. Si muraturile sunt dulci, ca un fel de desert, dar am inteles ca asa este bucataria locului si ca de fapt noi suntem ciudati pentru ca punem sare in gogonele si nu zahar. La final am avut o prajitura cu mere buna si un pic calduta, de unii dintre noi si-au luat si la pachet cateva felii.

Pentru ca totusi aveam un oarecare sentiment de vinovatie ca nu vazusem biserica fortificata, cu burta plina si cu obrajii arsi de caldura sobei langa care am stat, am pornit pe intuneric sa vedem minunea. Strada care ducea pana la biserica nu era luminata si chiar si biserica era imbratisata de noapte, dar cu un cer senin de partea noastra si cu doua trei telefoane cu lanterna am putut sa-i distingem conturul. Era tare frumoasa, dar noi am ajuns prea tarziu pentru a-i vedea toate detaliile. I-am dat pe intuneric un ocol, ne-am uitat la turnurile-i inalte si ne-am intors la masinile care asteptau sa ne duca inapoi la Predeal. Viscri merita o zi, merita sa te plimbi si sa-i intelegi farmecul , sa-i mananci bucatele, dar sincer nu stiu daca ai ce face mai mult de atat. Cand am ajuns din nou in Predeal se pornise o ninsoare puternica ce nu si-a gasit odihna pana nu am plecat a doua zi.

Am avut un noroc mare pentru ca am fost in momentul potrivit la locul potrivit cand a dat prima ninsoare zdravana de anul acesta, am mancat paine buna la Viscri, am vazut caprioare in padurea alba si ne-am dat cu niste jeep-uri adevarate pe fel si fel de dealuri. Cine spune ca nu ai ce face pe Valea Prahovei inseamna ca pana acum a stat numai in Office si critica degeaba asa cum ne-am obisnuit in cel mai romanesc stil posibil. Sfatul nostru este sa va rezervati o camera de hotel sau pensiune in weekendul viitor si sa plecati de vineri seara din Bucurestiul asta mai urat ca niciodata in miez de iarna.

10 thoughts on “Predeal, Viscri si prima ninsoare a anului, o combinatie numai buna de weekend”

  1. printul carles sa traiasca. dar el nu merge la viscri sa traiasca, ci sa omoare. animele salbatice. long live the king!

  2. Oaa! ce apetit de duca a-i deschis si in mine…! Ma gandesc acum cam ce tinuta sa-mi pregatesc sa nu-mi coada cornitele crescute binisor in apartamentul meu incalzit de Energoterm Tulcea(ce conteaza ca afara este caldut ,in casa trebuie sa ti-i apa in lighenas ca se üsca”aerul si incepi sa sforai cu intreruperi ,una ca nu mai ai aer si a doua ca nu a-i cu ce plati furnizorul indracit de darnic!!). De-as fi avut o masina ,nici prea- prea nici foarte-foarte ar fi mai simplu sa ajung acolo unde fusesi tu si ne indemni si pe noi sa ajungem, dar de unde s-o iau sau nu pe ce s-o cumpar? Dar lasa ca o sa trec si de somaj si o sa traiesc numai si numai cu promisiuni ! Aha! stai ca am mai gasit o cale de a ma plimba prin munti,paduri si prin Viscri…! Ma duc la domnul presedinte al C.J.Tulcea si o sa-l rog sa ma ajute si el o sa spuna sigur,cam asa: ” Da, acesta doamna trebuie ajutata sa ajunga acolo unde spune ,la Viscri parca..”. .Eu,incantata ma-nclin recunoscatoare catre d-lui si catre onoratul consilier de PSD si gata ,s-a rezolvat ajunsul acolo unde a-i fost tu si a-i mancat paine cu gust romano-dacic si ciorba dulcica…Sti, ,eu vreau sa-ti mai spun ceva ,presedintele Horia Teodorescu sta foarte bine cu promisiunile in van.El inainte de a fi ales de plebe presedinte de consiliu judetean muicaaa, marea cu sarea o promitea iar eu increzatoare in stralucitoarea lui chelie(daca-i stralucea si creierul nu aveam de unde sa stiu!!!) da-i discutii pe blogul lui si uite asa am ajuns sa fiu figurativ onorata dupa alegeri de chelosul cu pricina: “- Dumneavostra intr-o luna de zile ve-ti fi reangajata,le vom dovedi celor de la PDL ca nu au facut bine dandu-va la somaj””. Si astept sa -si indeplineasca promisiunea de vre-o patru luni de zile ,…si poate ca odata si odata o sa fie ceva, ceva. Scuze m-am abatut de la subiectul cu excursia in Viscri . M- au incantat mult cele spuse de tine si citind incerc sa si visez cum calc prin zapada , cum gafai de placere cand simt in plamani aerul curat de la munte , cum ating cu mana o ramura de brad iar zapada imi cade rece pe obrazul transpirat de mersul pe jos, apoi incep sa inghit in sec imaginandu-mi ca am in fata un castron din lut plin cu lapte care abureste iar eu inmoi cu coaja paini pusa -n fata de minunatii localnici ,apoi ma tolanesc pe un tol din lana si sfarai aproape de o soba in care troznesc lemnele inghetate si care emana un miros de rasina… O! stai m-am trezit , sunt tot la mine in pat , nu,nu-i rau nici aici dar este minunat sa simti cateva momente si un altfel de trai decat banalul cotidian urban….mai vin-o si prin Delta ca sa simti si gustul ciorbei de
    crap si al icrelor adevarate. …

  3. Referitor la primul comentariu,..Regele vine sa omoare caprioare ,vulpite si iepurasi? dar atunci onoratii presedinti care au fost si cel care este acum ce face , ingrijeste padurea si animalutele salbatice complet nevinovate? O!! nu cred, nu, ghiaurii astia burtosi , balosi si balbaiti sunt in stare sa manance numai frigarui din carnea caprioarelor , si gratare din trompe de elefant si laboaie de urs. Habar nu am ce gust or avea dar cica sunt nu “” di colea ” , dai un ban dar face, si mai este ceva , acum cateva zile am mai votat o haita de senatori si parlamentari si nustiu mai ce , si sigur astia o sa incalece pe sa si o s-o taie la vanatoare prin paduri. Ei, Doamne,… fa ce fa, si pune o usoara pedica cailor si tranteste-i la pamant pe cei care stau ingamfati calare , iar dupa aceia salbaticeste animalul domestic si fa-l sa-i traga o copita in fruntea nemernicului picat la pamant!!! Ba, tu cel care te legi de Rege , citeste istoria adevarata a acestui popor si o sa vezi ca unul este regele si altul este chelosul acesta de presedinte.. gustul mamaligii de atunci nu se poate compara cu namolul galben de acum pe care-l inghitim si ne crapa fierea,ficatul si alte maruntaie din ‘nauntrul burtii …

  4. Mai am putin de invatat si de muncit pe la Galati si apoi ma voi muta la Bucuresti, iar de acolo promit ca weekend de weekwnd voi fi sus pe munte!! (scrie mama).

  5. Mamaaaa,…. dar ce poze frumoase a-i facut! Gata taiem porcul de Ignat si o si tulim la munte pe acolo pe unde ne-ai aratat ! Suntem incantati cand vedem ce tara frumoasa avem!! La multi ani si sa dea Domnul cel de Sus sa uiti de necazuri !!!

  6. O adevarata incantare sa citesti cevra frumos despre o destinatie de vacanta de aici de acasa. Bravo! Predealul nu se dezminte. Am prins si eu acolo o ninsoare ca in povesti. Eram cu familia. Imi amintesc placerea cu care am ridicat un om de zapada, in parculetul din fata garii, impreuna cu fica mea(avea vreo 9 ani) . Ce vemuri! Mancam tare bine la Robinson, aveu niste papanasi teribili… cred ca-i mai au, voi verifica.

  7. Oare cum sa fie altfel decat euforic drumul prin muntii acoperiti de zapada, Citesc articolul tau si vreau sa ajung si eu acolo la Viscri, satucul cu acesta denumire . Ma intreb de unde-i vine oare numele ,cine l-o fi botezat asa?

  8. Ihi,o sa merg si eu pe acolo in vacanta anului 2013. o sa fac in asa fel sa fiu acolo cand va fi si Printul Charles . As'”vrea sa prind in “manuta “mea firava mana regala si sa rostesc: “Bine a-i venit!

  9. catre Lucia baltareata:
    Ba, Lucia, ia un calmant si fa diferenta. de ce crezi tu ca e exclus ca si printul Charles sa ucida animale? o fi charles bun si cu aura deasupra testei, dar de ce crezi ca e imposibil sa aiba si el pasiuni de astea tanatice, la fel ca altii?

  10. catre evulmediu: Multumesc pentru sfat, dar eu nu iau calmante. Eu gandesc una si buna (!!!) ,ca in acesta minunata tara monarhia ar face cat de cat mai bine. M-am saturat de acesta forma de democratie care ne-a transformat in niste tobe care minunatii politicieni le lovesc cand mai tare cand mai incet ( vai de funduletul nostru !!!). Sarbatori fericite!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *