Sicilia cea vulcanica. Partea a IV-a

O zi am stat si prin Catania, dar daca este un loc in care trebuie neaparat sa ajungeti acesta este piata de peste. Se deschide pe la 8 dimineata si este chiar in piata domului. Se aude galagia. Deci nu exista ceva mai autentic italian decat acest loc. Zeci de tarabe cu peste proaspat de toate felurile, peste spada, ton, caracatite, pestisori colorati, scoici, fel si fel de lighioane marine stau pe bucati de gheata in timp ce vanzatorii urla pentru a-si atrage clientii. Totul se negociaza intr-o avalansa de vorbe si de gesturi savuroase. Pescarii taie captura cu mainile mari si latite de munca, au fetele pline de tepi de barba netunsa, au fesuri pe varful capului si sorturi patate de sange. Tinerii ii tachineaza pe batrani, batranii se tachineaza intre ei. Se fluiera, se urla, iar deasupra, la balustrada in fiecare dimineata se aduna spectatorii. A fost unul dintre cele mai bune spectacole ale vietii pe care le-am vazut vreodata. As fi stat ore acolo, numai ca piata se cam stinge pe la 11 asa ca ai tot timpul din lume sa mergi prin frumoasa Catanie.

In ultima zi, ne-am decis sa mergem pe Etna, pe cel mai activ vulcan din Europa. Nu putea sa-si gaseasca un loc mai bun vulcanul asta decat Sicilia. Adica se integreaza in peisaj. Cum ar fi fost sa ai cel mai activ vulcan in…Munchen? Sau in Basel, in Elvetia? S-ar fi stins demult. Pe Etna se ajunge pana la un anumit punct cu masina si apoi se ia un fel de telegondola, urmata, pentru cei care vor, de o alta excursie cu niste autobuze enorme de teren, pana aproape de crater. Noi am luat pachetul complet. Era o zi vantoasa, dar cu un cer albastru si destul de curat. Am oprit o data masina in drum spre Etna si cand am deschis geamurile a intrat peste noi un aer rece care miroasea a miere. Imprejurimile gem de vegetatie. Apoi am luat telegondola si incet incet am ajuns la prima oprire. De sus, unele portitiuni din munte se vad fine ca o catifea cenusie, iar pe ele au rasarit buline grase de vegetatie. Este un peisaj tare ciudat. Ajunsi la prima oprire, va cam ia frigul, dar nu va panicati pentru ca va puteti inchiria geaca si bocanci. Apoi va suiti daca vreti in masinile care va duc pana aproape de crater. Drumul este fabulos. Parca ai merge pe luna sau pe pamant dupa cine stie ce calamitate. Totul est gri, putin prafuit. Vezi munti de lava uscata si urmele albicioase lasate de masina din fata si de cauciucile ei de tractor. Cand am ajuns sus, la aproape 3.000 de metri, vantul ma pleznea peste fata cu rautate. Simteam ca mi se sparg timpatele, atat de tare batea.

Dintr-un crater iesea fum, iar in anumite zone pamantul inca era cald de la o eruptie de acum 11 ani. Ghidul ne-a spus ca in zona este bazalt, iar bazaltul tine caldura. Nu este un loc de o frumusete zdrobitoare, cum este in mintea mea cel putin o plaja pustie sau o padure grasa, dar este atat de ciudat acest munte incat iti creste putin cate putin in inima, asa cum creste de fapt la propriu cu fiecare eruptie. Este un loc atat de diferit de tot ceea ce ai vazut vreodata, incat inevitabil ti se cuibareste in creier. Este un vulcan, un loc care naste lava de 1.000 de grade, care arunca pietre la 3 kilometri, care opreste avioane, care topeste otel. Daca topeste otel, poate topi lejer si inimi.

Ne-am intors si am mai stat un pic la baza muntelui unde erau si alte cratere mai mici, stinse demult, iar apoi ne-am pornit spre palatul nostru din Catania cu buzunarele arzand de lava stinsa.

In ultima seara am iesit pe strada aceea, pe Filomena, si am stat la o terasa. Printre noi a aparut si un cantaret bun. Aducea putin cu Pavarotti. Ni s-au deschis instant portofelele. Am mancat caracatita la gratar, niste scoici micute ca niste pietricele, tocana de vinete, orez cu fructe de mare, paste carbonara. Am baut vin si bere alaturi de toti oamenii aceia care au inteles ca esenta vietii este sa nu o iei prea in serios, sa te bucuri de ea, sa-ti tii prietenii aproape, sa ai rabdare, sa razi, sa bei vin si sa mananci bine. Mai conteaza ceva in rest?

In noaptea aceea mai ramanea sa fie luna plina si sa licareasca lava rosie pe Etna si era o ultima seara in Sicilia caraghios de perfecta.

Cititi si:

Sicilia cu capul in nori. Partea I

Sicilia cea albastra. Partea a II-a

Sicilia cea infricosatoare. Partea a III-a

8 thoughts on “Sicilia cea vulcanica. Partea a IV-a”

  1. In pozele 14 si 15, despre Etna, am vazut niste constructii, sunt pentru muncitori sau pentru cazarea turistilor?
    Pozele aunt tare frumoase!

  2. Rox, daca aveati pofta de o saramura puteati s-o faceti pe loc in piata de peste? Nu stiu cum poti sa pleci de acolo fara sa gusti ceva. Ma gandesc la niste gratare aprinse, cumperi pestele ti-l coace si-l mananci… Sa vezi atunci chef de plimbare. Asa turistii raman doar cu privitul .. si pozele

  3. Cred ca ultima noapte in Sicilia a fost perfecta asa cum a fost fara sa licareasca lava rosie pe Etna. Asa – i mai bine..

  4. Calatoria s-a terminat si pentru cititor. Inchei cu un mesaj pentru italieni: sa aiba forta sa ingrijeasca ce au mostenit si sa tina portile deschise pentru turisti. Vor fi multi, mereu!
    Multumesc, Rox!
    Trebuie sa ma apuc iar de treaba, ultimul material inclus intr-o carticica a fost despre Sardinia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *