Cand nici nu se terminase bine primavara mi-am cumparat o pereche de bocanci de munte cu gandul clar de a face mai multe iesiri in 2013. In weekendul de Rusalii i-am incercat prima data in Bucegi pe traseul Gura Diham – Cabana Diham – Cabana Malaiesti si retur. Totul in 3 zile.

Ziua 1 – Vineri

Am plecat vineri dimineata pe la 6:30 din Bucuresti pentru a evita aglomeratia si in circa 2 ore eram la Mega Image-ul din Busteni cumparand apa si dulciuri pentru urcus. Odata aprovizionati ne-am luat talpasita spre Gura Diham, pentru a ne intalni cu toata gasca de peste 15 persoane si pentru a lasa masina cat mai aproape de munte. Din Busteni spre Gura Diham sunt vreo 2-3 kilometri de drum forestier pe care am intrat abia dupa ce am platit 10 RON de masina, la o bariera. Nenea de-acolo, surprinzator, ne-a dat si bon. 🙂

La Gura Diham odata ajunsi ne-am schimbat, am mancat ceva, am baut o cafea si am savurat o bautura cu care nu ma mai intalnisem de cand eram mic, si anume, socata. Adica bautura aceea rece care se face din floarea alba de soc de pe marginea liniei ferate sau din fundul gradinii, cu putina lamaie, zahar si drojdie (sau altceva care ajuta la fermentatie). Exista astfel de delicii – mai e si braga – care efectiv nu merita ratate. Un pahar de 400 de ml costa 4 lei.

Dupa marea adunare din parcarea Complexului Gura Diham (987 m) am luat-o la pas spre Cabana Diham (1320 m) urmand triunghiul albastru. Traseul nu e foarte greu, decat prima jumatate de ora unde urcusul e mai abrupt. Daca treci cu bine de el si nu ti-ai dat duhul poti ajunge fara probleme la Cabana Diham si sa te simti utin mandru de reusita ta. Asta bineinteles daca esti neinitiat. Pentru „smecherii” muntelui traseul de 1,5 ore (conform marcajului) e „pantaloni scurti”.

Daca esti in carje, gravida de la luna a VI-a in sus sau doar foarte lenes(a) poti ajunge la Cabana Diham si cu masina, dar nu o sa iti spun pe unde. Macar atat sa faci si tu. 🙂

La Cabana Diham un loc de cazare costa intre 25 si 30 RON, in functie de cate persoane stau in camera. Noi am stat in camere de cate 8 si ne-am descurcat destul de bine, avand in vedere ca am avut baie in camera si apa calda non-stop. Intaresc faptul ca exista apa calda din doua motive:

1. nu am prea vazut pe la multe cabane montane prin muntii Romaniei baie in camera si apa calda.
2. toti cei peste 15 care am urcat facem parte din Clubul de Qwan Ki Do (arte martiale chino-vietnameze) – HO HAC Bucuresti si pe langa urcat si admirat muntele ne-am si antrenat din greu in cele 3 zile. Iar dupa antrenamente apa calda e chiar utila, cand locuiesti cu inca 7 colegi in camera. 🙂

Despre Qwan Ki Do o sa povestesc cu alta ocazie.

Revenind la Cabana Diham, la cantina-restaurant gasesti in meniu cel putin 3 feluri de ciorba si 3 feluri principale in fiecare zi. Preturile sunt rezonabile, deci nu te chinui sa cari mancare prea multa la tine, decat daca bugetul iti impune o curea prea stransa.

Vineri ne-am acomodat cu locul si imprejurimile sale din activitatile zilnice facand parte savuratul cafelei in iarba, statul de vorba despre nimic,  socializarea cu alti montaniarzi, somnul de pranz, un antrenament strasnic de vreo 3 ore si ascultatul nemuritoarelor cantece de munte scoase din chitarile unor oameni care iubesc deopotriva muntele si alcoolul.

Ziua 2 – Sambata

Sambata a inceput cand inca nu rasarise soarele de dupa coama muntelui cu un antrenament, apoi mic dejun si pe la 9:20 am plecat spre Cabana Malaiesti. Traseul recomandat de cabanier pentru a nu ne omori picioarele si pentru a ne bucura de peisaje frumoase a fost prin Valea Glajariei la dus si prin Pichetul Rosu la intors. Ambele trasee au fost estimate (corect) la vreo 3 ore/segment pentru pasii unui grup marisor si presarat cu neinitiati.

Daca alegi aceeasi ruta cu noi la dus, iti recomad sa iti tragi sufletul la Valcelul Dihamului. Adica imediat cum termini coborasul de la Cabana Diham (vreo 30 de minute). Gasesti acolo o apa curgatoare involburata care nici nu zici ca nu ar fi aghiazma.

Odata ajunsi la Cabana Malaiesti am facut o pauza de schimbat tricourile, de mancat o ciorba de fasole cu afumatura si prajitura casei si de lenevit vreo ora la soare admirand muntele care parca sta sa cada pe tine.

Pentru a profita din plin de tot ce iti ofera muntele si iesirea in natura ma incumet sa fac 3 recomandari. Sper sa nu deranjez pe nimeni.

• nu te plange ca nu mai poti inca de la prima panta

Chiar daca esti prima data pe munte, nu ai antrenament de niciun fel, mergi incet ca o broasca testoasa fata de restul grupului nu te plange. Esti acolo pentru ca asa ai vrut, nu te-a fortat nimeni. Daca te plangi ca o bocitoare profesionista la inmormantare faci rau intregului grup. Poate si unii dintre camarazii tai de drum sunt obositi, cu muschii secretand acid lactic si cu dureri pe ici pe colo, dar nu se plang. Un om care se plange intr-una pe langa ei nu este un stimulent prea grozav.

• mai muta-ti privirea din carare

Este bine sa fii atent pe unde calci cand mergi pe munte, fara indoiala, dar daca nu mai ridici capul din pamant sa privesti peisajele, sa auzi pasarile, sa simti aerul racoros al padurii si sa te delectezi cu marea de verde din jurul tau e ca si cum ai merge noaptea, fara frontala. Mai pe scurt, te duci degeaba. Mai bine stai in Bucuresti la o terasa, mananci mici si bei bere pana ai vedenii si acufene cu paduri si pasarele. 🙂

• ia o mica pauza la fiecare ora. Ca la scoala…

Eu sunt de parere ca nu e bine sa te pui cu natura, ca „ti-o iei peste bot”. De aceea, indiferent de cat de mare montaniard esti tu si ce super-echipament de la Himalaya, Decathlon, Mammut, cu Gore-Tex sau fara Gore-Tex  ai pe tine eu cred ca e bine sa iei o mica pauza pentru hidratare, odihna si realimentare la fiecare ora. Bei o gura de apa, mananci o migdala sau ceva dulce,  iti tragi sufletul si pleci mai departe. E simplu!

Revenind, am ajuns inapoi la Cabana Diham pe la 16:00, obositi si incantati. Dupa numai o ora de repaus, concretizat cu atipeli pe alocuri, am mai facut inca un antrenament de vreo ora si jumatate la sfarsitul caruia am carat lemne din padure. Focul de tabara pe care l-am facut cu ele a meritat efortul mai ales ca zambetele din jurul lui ne-a incalzit sufletul la lasatul serii. Cu sufletul incalzit, am avut grija si de caldura corpului cu niste palinca de Zalau si cateva beri, ciorba fierbinte si MBS (mamaliguta cu branza si smantana).

Ziua 3 – Duminica

Duminica ne-am intors relaxati, detensionati si sigur mai buni catre masinile care ne asteptau cuminti in parcarea de la Gura Diham. Pentru cine nu stia, acestea sunt efectele naturii asupra omului: il face mai bun, mai relaxat si zambitor.

Ca sa nu uitam de ce ne-am adunat la Gura Diahm am mai mancat o saramura de crap si o ciorba de fasole in pita, inmiresmata din belsug cu ceapa de apa ca sa ne ramana gustul acestei iesiri de weekend pana seara tarziu cand ne culcam in paturile noastre din Bucuresti.