Vacanta in Sardinia

Vacanta in Sardinia. Episodul 1 – Alghero

Birou. Multe mese, scaune, monitoare, pacanit de taste. Bucuresti. Recuperarea dupa vacanta in Sardinia nu se dovedeste  a fi o misiune usoara, ci aproape imposibila. Parca apele de acolo mi-au spalat mintile. S-o luam totusi cu inceputul.

Trebuia sa fie Croatia, dar cumva am ajuns tot pe site-ul Wizz Air in cautarea celei mai bune oferte de bilet de avion. Clar trebuia sa fie ceva cu mare si inca un an in Grecia, dupa Zakynthos si Corfu, mi se parea continuarea unui serial care-si atinsese punctul culminant din primul episod. Din click in click am ajuns la Alghero, oras de care nu mai auzisem pana acum o luna. Tot din click in click am aflat ca Alghero este pe coasta de vest a Sardiniei, a doua cea mai mare insula din Mediterana, dupa Sicilia. Aceasta avea sa fie destinatia.

Incepem vacanta in Sardinia din Alghero

Normal ca am avut un avion la cinci dimineata, pe care eram sa-l pierdem din cauza organizarii romanesti din aeroportul proaspat europenizat, asa ca am ajuns complet terminati pe la 7 in Alghero. Obisnuiti cu insulele grecesti, dimensiunea Sardiniei (wiki) a fost coplesitoare si de aici ne-am dat seama de prima greseala a vacantei noastre, faptul ca ne-am luat cazare numai in Alghero.

Dupa ce anul trecut am fost in Napoli, un oras intr-un fel de asediu permanent care-ti testeaza pana la extenuare simturile, curatenia si buna organizare din Alghero m-au luat un pic prin suprindere. In plus, fata de Grecia care este destul de arida, Sardinia este ca o gradina botanica pe care noi am prins-o fix in perioada de inflorire, varful de sezon fiind mai degraba spre finalul lui iulie-inceputul lui august.

Imi facusem ceva teme de acasa asa ca stiam ce trebuia sa vizitam, dar si interactiunea cu oamenii locului este mai tot timpul utila, iar in Italia este nespus de savuroasa.

Am pierdut ancora

In prima zi ne-am organizat pentru restul vacantei. Am inchiriat o barca pentru a vedea coasta pazita de Alghero, apoi am luat trei zile o masina pentru a ajunge pana pe Coasta Smeralda, am mai vorbit de o barca pentru inca o zi pentru a ajunge la Arhipelagul Maddalena si la final ne-am rezervat o zi pentru Alghero si una pentru Bosa, un oras la 50 dekilometri distanta.

Inainte de a incepe vacanta in Sardinia am fost la plaja normal, la Pineta Maria Pia, un loc ocrotit de pini inalti, care cresc, ei stiu cum, chiar in buza unei fasii de nisip alb captusita de o mare incredibil de transparenta.

Nu va imaginati ca ne-am luat cine stie ce iaht, ci un rubber thingy cum ii spuneau italienii, in traducere libera un fel de colac cu motor si o ancora. Si asa am pornit la drum pe coastele de langa Alghero.

Prima oprire a fost la Capo Galera, un loc unde se fac scufundari. Acolo am vazut pentru prima data cum arata apele din Sardinia cu adevarat. Pestii se vedeau de parca nu ar fi inotat la zece metri, ci ca si cum pluteau intr-un cer de cristal, atat de aproape de colacul nostru deghizat in barca incat aveai impresia ca poti sa-i atingi cu mana. Am aruncat ancora si ne-am scaldat pentru prima data in cerul acela lichid. Experienta avea sa se repete la fiecare petic de apa pe care-l gaseam mai atragator. Linistea tarmului care se oprea brusc in ziduri de stanca era tulburata doar de tipetele pescarusilor. Sunt anumite locuri in care simti toata greutatea stancii apasand atat de tare pe umerii tai incat te infiori.

Tot aruncand ancora de colo colo la un moment dat ne-am trezit fara ea. Nici prin gand nu ne-a trecut sa ne intoarcem pentru ca noi aveam un obiectiv bine stabilit, Capo Caccia, un colt care se vede de la orice terasa din Alghero la care stai sa bei un pahar de vin. Ne-am analizat resursele si am vazut ca avem cinci sticle cu apa. Le-am luat, le-am bagat intr-un rucsac, le-am legat cu 10.000 de noduri marinaresti, am facut poze cu noua ancora si am aruncat-o in larg multumiti de treaba nemteasca facuta. Cand ce sa vezi? Ancora noastra facuta din cinci sticle cu apa plutea in mod inexplicabil pe transparenta apelor din Sardinia. Normal ca am inceput sa radem isteric dar dupa ce asta ne-a trecut ne-am dat seama ca trebuia sa gasim un loc unde sa coboram si sa umplem sticlele cu nisip.

Ma voi siete pazzi?!

Asa am ajuns la Cala Dragunara, un petec de nisip unde un italian si-a pus doua umbrele, un bar si s-a facut stapan peste un colt de rai. De cum ne-a vazut a inceput sa rada. Cu chiu cu vai am prins colacul de un mic ponton, am varsat apa si ne-am facut o ancora noua. Refacuti am pornit din nou la drum spre cucerirea Capo Caccia, dar totul mergea impotriva noastra. Cerul se innorase iar apele Sardiniei pareau tot mai agitate. Am ajuns in dreptul lui. Colacul nostru era in puterea apelor. Stanca imensa era in dreapta noastra. Amenintatoare. Tacuta. Pe acolo, in ziua aceea nu se trecea. Dupa ce am trecut de un val prea mare pentru puterile noastre am facut cale intoarsa decisi sa cucerim Capo Caccia a doua zi cu masina. Pe drumul de intoarcere am tot alergat dupa soare, dar nu s-a lasat prins decat in portul din Alghero unde am ajuns istoviti.

Cand am scos ancora, italienii au innebunit. De ras. “Ma voi siete pazzi?! Veniti sa vedeti ce au facut! Eu daca eram in locul vostru m-as fi intors.” Incet incet in jurul nostru se strasesera vreo zece italieni care vorbeau rapid despre noii eroi ai marilor. “Sunt niste genii”, exclama unul dintre ei. Ovatiile la scena deschisa nu ne-au scutit insa de la plata a 50 de euro pentru ancora ratacita in adancurile marii. A fost pretul  platit de noi pentru a intra in apele Sardiniei. Odata coborati din barca ne-am oprit la prima terasa din port si am baut rapid cateva beri Ichnusa, berea locala a Sardiniei, mai buna decat orice produs de multinationala. Un italian ne-a intrebat daca am ajuns si la Mugoni, un restaurant excelent din buza apei. I-am spus ca nu, dar aveam sa ne remediem greseala. Vacanta in Sardinia abia incepuse.

Dar despre cele mai bune scoici si o baie pe cinste va povestim maine in episodul 2 din serialul de mare succes, Vacanta in Sardinia.

Vacanta in Sardinia. Episodul 2 – Capo Caccia si scoicile fermecate

Vacanta in Sardinia. Episodul 3 – Maddalena si Porto Cervo

Vacanta in Sardinia. Episodul 4 – Stintino si La Pelosa

9 thoughts on “Vacanta in Sardinia. Episodul 1 – Alghero”

  1. Sa-ti spun drept : te-ai intrecut… frumos reportajul, tare frumos! De poze nu mai spun.. trezesc in tine dorul de duca. Apropo, unde-i poza cu ancora? Stancile transmit fiori si privindu-le in poze. Astept continuarea.

  2. Si eu am fost in Sardinia. Dupa ce am citit reportajul tau mi-am scos albumul cu fotografii si am visat putin… Sper sa mai merg pe acolo

  3. Italia, ca tinta turistica, e toata frumoasa. Dar daca vrei sa uiti de munca si alte “placeri cotidiene” este bine sa alegi o insula, te plimbi, mananci, bei, dormi si de la capat.. Multumesc pentru clipele de relaxare oferite.

  4. Mai nebunilor, sper ca inotati bine, chiar foarte bine! Daca eram in barca voastra, dupa intamplarea cu ancora, va rugam sa ma lasati pe mal. Vedeam eu cu ce faceam cale-ntoarsa. Bravo!

    1. Ii purtam din cauza aricilor de mare. Se gasesc pe stanci si daca ai ghinionul sa calci pe ei in picioarele goale vacanta devine complicata. Au un venin care produce o durere intensa si mai iti mai lasa cadou si o gramada de spini in talpa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *