Voila nu tine de foame, ci de altele

Am ajuns la Voila la inceputul lui iunie, cand a avut loc si deschiderea oficiala a locului, si i-am mai trecut pragul acestei terase o data, nu pentru ca nu mi-a placut, ci pur si simplu pentru ca nu am mai avut drum pe acolo.

Simpatic loc, si racoros, si invelit intr-o muzica tare frumoasa pe care nu prea o mai gasesti in alta parte. Cateva mese asezate la umbra unor copaci, toate pazite de un rinocer mov care te intampina chiar la intrare. Este loc si inautru, in casa frumoasa din buza terasei, dar cine sa stea intre ziduri cu toata caldura asta de afara? Chiar si asa merita sa-i faceti totusi o vizita pentru ca este vorba despre o casa veche, boiereasca, proaspat renovata, care are mai mult un aer de galerie de arta, decat de cafenea.

Sursa: www.facebook.com/Voilalebistrot

Sa revin un pic. La marea inaugurare locul a fost invadat de fel si fel de personaje, cele mai multe apartinand speciei hipsteresti. Adica era atata hipsterime incat si prietena mea hispterita cu care am mers acolo a zambit la vederea unui specimen masculin, proaspat descalecat de pe bicicleta, purtator de fusta pantalon, barba, freza data intr-o parte si camasuta incheiata pana in gat.

“Sunt dezgustata! Adica nu ma ascund, si eu sunt hipsterita, dar asta este deja prea mult”, a spus cu zambetul in coltul gurii o prietena de-a prietenei mele hipsterita. Va spun aceste lucruri pentru a va da o imagine asupra oamenilor care populeaza Voila. Adica daca esti metalist, nu prea ai ce cauta aici. In rest cativa hipsteri nu strica frumusete de gradina ascunsa intre betoanele Bucurestiului. Ba chiar ii dau farmec.

Sursa: www.facebook.com/Voilalebistrot

Locul este destul de scump, bauturile racoritoare pornesc de la 8 lei, de exemplu, iar de mancare nu prea aveti ce sa gasiti, in cazul in care va este foame in adevaratul sens al cuvantului. Gasiti fel si fel de tartine scumpe, dar mai dati si peste prajituri fabuloase. Am mancat un cheesecake in trei culori de toata frumusetea, adus pe o farfurie care semana cu o piatra proaspat cioplita, de la final mai aveam putin si lingeam cu totul si piatra aia, asa de buna era. Prajitura, nu piatra! Si nu mai tin minte exact, dar daca memoria nu ma lasa complet, bunatatea aia a costat 13 lei si a meritat fiecare banut.

Acestea fiind zise, cred ca voi trebuie sa va faceti socotelile. Eu zic ca merita sa dati o fuga, sa stati la umbra capacilor, ocrotiti de rinocerul mov, la un pahar cu suc si un cheesecake colorat, cu o muzica frumoasa in ureche. Daca in schimb va este cumplit de foame, mergeti totusi in alte parti. Pana la urma, Voila nu tine de foame, dar tine de altele.

One thought on “Voila nu tine de foame, ci de altele”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *