Prima statiune in care ne-am dus a fost Positano. Ca sa citez un clasic in viata, „la pomul laudat nici mere nu face” (Dorinel Munteanu, daca nu stiati – n.red.) In afara de coasta aia cu casele care se pravalesc in marea de azur nu este altceva de vazut. Arata spectaculos, nu zic nu, dar faci 2.560 de poze si te plictisesti dupa vreo 5 ore de uitat in gol. Tot in Positano mai gasesti fel si fel de chestii facute din lamai. Pe toata coasta este o traditie de a cultiva niste lamai uriase pe terasele sapate in munte. Este munca grea pentru ca trebuie adus pamant pe aceste terase, nu este ca la noi.
Si totusi, locuitorii din aceasta zona fac cum fac si cresc niste lamai cat pepenii, de te miri cum nu rup crengile. Sa revenim. Poti cumpara din Positano sapun, caramele, bomboane din lamaie, ceramica pictata cu lamai, sorturi cu lamai, lamai simple, gheata cu lamaie. Sa zicem ca Positano este un loc bun sa te trezesti dintr-o mahmureala pentru ca este inconjurat de lamai. Dupa cele 2.560 de poze facute, o apa de 7 euro bauta undeva sus de statea tot paradisul acesta la picioarele noastre, ne-am suit in SITA bus si am ajuns in Praiano. Alta poveste.