Pentru ca mai mult ca sigur ati ramas fara bani la final de vara si deja ati vazut ca Vama este fix la fel, poate va lamuriti si cum este treaba cu Transbucegi. Nu va trebuie bani de cazare pentru ca va propunem un traseu de o zi. Va trebuie numai niste benzina, ceva merinde si sunteti buni de plecare.
Scurt si la obiect:
Care este traseul?
Noi am plecat din Bucuresti pe la 9 dimineata iar destinatia finala a fost Padina.
Cum ajungem la Padina?
Veti folosi drumul Transbucegi. Sigur ati auzit de el pentru ca in ultima vreme a fost tare mediatizat. Noroc ca a iesit la iveala Transbucegiul pentru ca o serie intreaga de comentatori galagiosi sa-si gaseasca o noua preocupare: salvarea Bucegilor de la invazia turistilor. Vezi doamne, pana acum Bucegii erau un fel de taram virgin, un fel padure neatinsa si acum cu drumul asta pot ajunge toti grataragii in slapi la Babele. Trecem peste aceste penibilitati si ne vedem linistiti de drum, care apropo este senzational. Este unul dintre putinele drumuri pe care le are Romania pe care iti vine sa tot mergi, nu sa fugi prin alte parti. Transbucegiul are o lungime de 20 km, 17 din ei fiind asfaltati. Drmul se desprinde din DN71, care face legatura intre Sinaia si Targoviste, cu putin inainte ca acesta sa ajunga la Cabana Cota 1000. Drumul trece pe langa Cabana Cuibul Dorului, urca Saua Dichiu unde in dreptul Cabanei Dichiu coteste brusc la dreapta si strabatate Platoul Bucegi pana in apropierea Cabanei Piatra Arsa, dupa cum arata site-ul de prezentare al proiectului.
Noi nu am strabatut tot drumul. Cum am ajuns la Cabana Dichiu, am facut la stanga si am intrat pe o portiune neasfaltata. Nu este foarte, foarte proasta, asa ca puteti merge pe ea si cu masini mai mititele.
Aici aveti harta:
Ce avem de vazut in drum spre Padina?
In primul rand veti trece pe langa Lacul Bolboci. Noi cand am ajuns acolo, acum vreo trei saptamani parca, era o caldura de mureai. Normal ca niciunul dintre noi nu avea costumul de baie, dar voi daca mergeti puneti-l preventiv in rucsac. Este superb lacul, cu o apa cristalina si albastra de zici ca s-a prabusit cerul in dansa. In plus, era si tare, tare calda apa. O minunatie. Sper sa prindeti vreme buna, pentru ca este clar un loc de scaldat pe cinste.
Chiar inainte de a ajunge la Padina o sa treceti pe langa o turbarie, Turbaria Laptici. Ce este aceasta turbarie? Este o mlastina acoperita cu muschi, unde stratul de turba ajunge si la un metru. Este o rezervatie naturala pe care nu ai voie sa pasesti asa ca pentru vizitarea ei vei merge pe un pod. Este tare frumos locul. Nu pot spune ca vezi ceva nemaipomenit, dar este tare curat si bine ingrijit. O sa va placa.
Ce facem la Padina?
Pai mai nimic. Va scoateti merindele, va asezati pe iarba si stati. Sfatul meu sa nu sa ramaneti pe platou unde este multa lume, ci sa intrati putin in padure, urmand chiar drumul mare. Este o padure tare frumoasa si incredibil de curata. Printre brazi sunt parauri iuti, cu apa rece si dulceaga si o iarba grasa de ti-e mai mare dragul sa te tavalesti prin ea.
Pestera Ialomitei
Daca sunteti dispusi sa faceti cativa pasi, ajungeti imediat la Pestera Ialomitei care este pazita de o manastire varata chiar in gura muntelui. Este tare frumos locul. Pentru vizitarea pesterii se percepe o taxa de 8 lei. Pestera este spectaculoasa prin dimensiuni, dar sfatul meu este sa nu mergeti pana la capatul traseului, ci sa va opriti cand ajungeti in camera mare. Mai departe nu prea mai este nimic de vazut.
Ce mancam?
Daca nu ati venit cu pachetul de acasa, sunt acolo cateva cabane de unde va puteti aproviziona. Noi am dat 10 lei pe un meniu compus din piept de pui la gratar cu cartofi fierti. Nu erau bucate de stele Michelin, dar nici proaste. Meniul era fix cand am fost noi si era format din ciorba, snitel sau gratar, ceva salata si cam atat.
Drumul de intoarcere
Sfatul meu este sa parasiti locul pe la 5-6. Drumul este destul de dificil, asa ca daca sunteti incepatori mai bine stati acasa. Nu au loc doua masini pe el si nici nu este protejat cumva, asa ca trebuie sa vedeti bine ce aveti in fata. In plus, daca plecati pe la 6 apucati sa prindeti si privelistea aceea de inserare la munte care este pretioasa dincolo de cuvinte.