Eram in clasa a X-a la liceu cand a trebuit pentru prima data sa imi fac de mancare singur. Nu de alta, dar probabil as fi murit de foame altfel. Nu stiu altii ce au gatit (ars) prima data, dar eu m-am gandit la ceva ieftin (conditie esentiala pentru un elev in camin), care sa nu imi iau prea mult timp, usor de gatit si gustos: orez cu lapte.

Ma motivez puternic: „Gata! Nu mai merge asa! Trebuie sa invat sa gatesc macar cateva mancaruri simple care sa ma tina in viata. Sunt om mare si responsabil de-acum.” Va dati seama ce era in capul meu la 16 ani :). In fine!

Ma duc la chioscul minuscul de vis-a-vis de liceu/camin, imi cumpar o punga de orez si un litru de lapte, din ala la punga. In ’97 nu gaseai TetraPak si alte fite de „impachetat” laptele. Ajuns cu ele in fata aragazului le torn intr-un ceaun, adaug zahar, dau drumul la foc si astept zicandu-mi ca e gata numaidecat.  DA, sigur! Numaidecat a inceput sa se umfle orezul, sa dispara laptele si ceaunul sa devina ca tricoul pe care continui sa il porti desi il ai inca de pe vremea cand nu te incurca ditamai burta.

Disperat, mai scot din orez si dau fuga la chiosc pentru o noua punga de lapte. Il adaug si lucurile par sa revina la normal. Nimic nu mai da pe-afara. Nu pentru mult timp insa, pentru ca orezul parca ma ura. Nu voia sa stea in ceaun, tot dadea sa iasa afara. Mai scot din orez si mai dau o fuga la chiosc pentru o noua punga, zicandu-mi ca e ultima pentru ca deja nu mai merita. Cu banii aia faceam multe tigai de cartofi prajiti. Doamna de la chiosc, nefiind un mare fan al lui Mercur, dupa a III-a punga cumparata ma intreaba pe un ton tendentios si autoritar: „Mai baiete, ce faci cu atatea pungi de lapte?„. Cand i-am explicat ca m-am apucat de facut orez cu lapte cu tot orezul cumparat de la ea mai devreme, pufnitul zgomotos in ras a fost reactia fireasca. Mi-a oferit cateva mici ponturi pentru a mai salva ceva din preparatul meu magic, dar rasul ei mi-a ramas in cap multi ani.

Se pare ca inca il mai am, desi abilitatile mele in bucatarie au luat o alta turnura… una fericita. In facultate, dupa cativa ani de la patania cu orezul si laptele, am avut privilegiul sa locuiesc cu un prieten care era, si este si acum, bucatar. Acum este bucatar cu CV, avand vreo cateva bucatarii de hoteluri de 4* din Bucuresti trecute la capitolul experienta. Ei bine, el mi-a fost terapeut pentru rasul aproape traumatic al vanzatoarei mele de lapte din liceu si victima in infractiunea de „furt” al meseriei. M-a luat usor, mi-a explicat cateva lucruri simple legate de bucatarie, de la cum se taie corect o ceapa si cum sa tii cutitul si degetele sa nu ramai fara ele, pana la cum sa iti dai seama daca un muschi de vita este „done”, „medium” ori „walking”. Terapia lui, care continua si acum pentru ca il al pe langa mine mai tot timpul, a functionat iar cu anii am realizat multe preparate de care sunt mandru. Unul dintre ele este simplu, dar  al dracului de gustos: scrambled eggs.

Citește și:  Guacamole. Retetă sos mexican

Reteta este simpla, nu implica prea multe ingrediente sau operatiuni complicate si o recomand oricui ii pofteste inima si stomacul dupa un mic dejun satios, gustos cu draci, fin, destul de sanatos si care sigur va aduce zambet pe buze. Daca ai 3 oua, cateva rosii cherry, 1-2 ciuperci, o lingura de unt, o lingura de smantana si o felie babana de paine prajita, esti pregatit sa faci o portie.

Eu de „furt” nu m-am lasat, ba chiar mi-am imbunatatit skill-urile si mi-am ales victime din ce in ce mai selecte. De data asta, Gordon Ramsey! Old habits die hard! 🙂

Pe scurt:

  • se pun ouale si untul intr-o cratita mica
  • se pun ciupercile si rosiile intr-o tigaie cu ulei de masilne la foc mediu
  • se pune painea la prajit in prajitor

Ouale trebuie invartite fara oprire si vor deveni ca o crema ceva mai groasa si mai putin fina, moment in care trebuie sa le iei de pe foc cateva secunde, si iar sa le pui pe ochiul aragazului cateva secunde. Dupa vreo doua ture de astea, adaugi lingura de smantana si amesteci inca putin pana se omogenizeaza. Conditia esentiala este sa nu te opresti din amestecat in tot acest timp, chiar daca preparatul este sau nu pe foc. Abia acum, la final, adaugi sare si putin piper dupa cum ti-e gustul si pentru savoare in plus niste chives ori 1-2 codite de la ceapa verde taiate marunt.

Mie mi-a iesit cam asa:

Scrambled eggs a la Gordon Ramsey

Mai multe detalii va da chiar Gordon Ramsey, care nu are adunate decat vreo 14 stele Michelin. Iar daca si un asemenea Chef, imbuibat de atatea stele poate sa arda painea la prajitor inseamna ca trebuie sa fii nebun sa nu iti faci atat tie cat si celor din jurul tau o dimineata mai frumoasa cu scrambled eggs.

 

6 comentarii

Reply

Eu daca eram in locul vanzatoarei te lasam sa mai cumperi lapte si abia dupa 7-8 pungi iti dadeam vestea cea mare. Pana la urma, acum stii sau nu cum se face orezul cu lapte?

Reply

De aia am si banuit ca vanzatoarea nu era mare fan al lui Mercur, zeul comertului :)).
Acum fac un orez cu lapte, aromat cu vanilie sau chiar cu rom, ceva deosebit! 🙂

Reply

Admit ca preparatul oãuãlor- sparte, decalotate, fierte, shreded, scrambled, impaled – este, in sine, o chestie oblivionala care insa salveaza vieti. Depun marturie ca si pe mine m-a salvat de nenumarate ori. Iar conjugarea uãuãlor cu cartofi prajiti indubitabil ne duce mai aproape de promisiunea unei noi vieti, mai bune.

Reply

Mi-a placut povestea primei tale experiente in ale bucataritului . Cred ca fiecare dintre noi, baiat sau fata, are ascunsa printre amintiri o astfel de intamplare. Citind articolul am sesizat placerea cu care povestesti dar si pasiunea gatitului. Tine-o tot asa si vei fi cel putin f.f.apreciat de partenera.

Reply

stai ca nu am inteles ceva. Rosiile se pun in tava asa agatate de tulpina lor? Nu,nu cred pentru ca ,codita lor iti inegreste buzele si incepi sa mai ai si niste mancarimi deloc placute…! Hi,hi! Oricum sarind peste asta cred ca preparatul este gustos… O sa-l prepar si eu si o sa-mi spun parerea despre gustul la al meu nu la al tau..

Reply

Coditele de la rosii au doar rolul de a te ajuta la manevrarea acestora, nu se si consuma. Dar pana la urma, mai mult de buze negre si mancarimi ce poti sa patesti daca le gusti? 🙂

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.