E pacat de zilele astea multe libere care vin cu viteza spre noi sa nu facem ceva bun cu ele. Noi va spunem cateva cuvinte: Bucureti-Ploiesti-Sinaia-Busteni-Predeal-Timisul de Sus-Timisul de Jos-Cabana Dambul Morii-banda galbena-Canionul 7 Scari-Cabana Piatra Mare-somn-Varful Piatra Mare -Poiana Stanei din Pietricica-Cioplea-Predeal. In si mai putine cuvinte, un traseu de doua zile, destul de dificil, dar care va lecuieste de toata caldura asta lipicioasa din Bucuresti si care va lasa mintea sa se odihneasca in timp ce trupul este cuprins de oboseala aia placuta de efort fizic.
Una dintre cele mai importante reguli pentru reusita acestei excursii este sa prindeti un loc la Cabana Piatra Mare, lucru care s-ar putea dovedi destul de dificil din moment ce exista numai 18. In plus este bine sa aveti cu voi si un sac de dormit. Pentru rezervari sunati la nr. 0744.322632, dl. Attila Kovacs. Fiind o cabana cu 18 locuri in creierii muntilor nu are rost sa va imaginati piscine si jacuzzi-uri parfumate sau mai stiu eu ce astfel de nebunii. Amintiti-va mai bine de tabara dintr-a IV-a. Veti fi mai aproape de adevar.
Acum sa trecem la fapte. Va trebuie doua zile libere, adica un weekend. Plecati de dimineata din Bucuresti, de dimineata insemnand ora 6, si mergeti pe traseul pe care vi l-am spus mai sus, pana la cabana Dambul Morii. De acolo mergeti pe traseul marcat cu linia galbena si pregatiti-va pentru un drum de minimum 5 ore. Pana la Cheile 7 Scari aveti de mers cam o ora si jumatate, drum usor, de fluierat prin padure si de aruncat ochii dintr-o parte-n alta. Cand veti ajunge la cele 7 Scari, veti da peste o cascada, de niste scari de fier si de niste trecatori destul de subrede pe care voi trebuie sa va urcati pentru a merge mai departe. Nu este prea periculos, dar fiti atenti oricum.
Mai departe este drum de munte, destul de abrupt si destul de lung, dar frumos din cale afara. Si asa o linistite tamaduitoare de toate zgomotele orasului, si asa flori frumoase si asa brazi inalti, de-ti merg picioarele de unele singurele. Incaltati-va comod, luati-va imbracaminte din bumbac si poate chiar un tricou de scchimb pentru ca sigur veti transpira. Cabana iti apare deodata in fata ochilor dupa ce urci si ultimul damb, exact atunci cand puterile tale au decis sa plece definitiv. Pe langa ea sunt niste magarusi, sau cel putin erau cand am fost noi, cel putin jucausi, si ceva caini cat niste vitei. Caini zdraveni de munte, nu tampenii latratoare de Dorobanti.
La cabana se poate manca, fie ce aveti voi prin rucsac, fie d-ale casei. Noi ne-am luat atunci o ciorba care a fost un fel de apa vie pentru toate ranile acestei drumetii. Nu cred ca mai are rost sa va povestesc cum am dormit, ca in tabara, imbracati bine, relativ nespalati, in paturi unite unul de altul. De dimineata, unora dintre noi ni s-a facut cald, asa ca au mers sa doarma in iarba. Dupa ce va beti cafeaua, mergeti direct spre varful Piatra Mare, la 1.844 de metri inaltime de unde puteti vedea toata frumusetea aia de munte la picioarele voastre. Noi la intoarcere am luat-o prin Poiana Stanei din Pietricica pentru a poposi la final la Cioplea, in Predeal. Mi-ar placea sa va spun ca a fost un drum usor, dar nu este loc de minciuni. Drumul a fost mult mai lung decat ne asteptam, frumos ce-i drept, dar lung de vreo cinci ore. Nu stiu sa va spun ce a fost mai obositor, spaimele prin care am trecut sau drumul in sine.
Cand ne apropiam de final, am zarit intr-un luminis o laba mare de urs, destul de proaspata, astfel incat se putea observa in pamantul usor umed o pedichiura mai mult decat graitoare. Am inlemnit. Pe loc. Bineinteles, toti priceputii din grup au inceput sa-si dea cu parerea cum ca ursul nu vine, ursul nu iese la carare, dar tocmai acea urma infioratoare anula toate aceste teorii.
Nu mergem noi mult si mai dam de o urma. De data aceasta mai mica, dar tot de urs. O ursoaica cu un pui. Perfect! In acel moment, dupa vreo cinci ore de mers prin padure, cand credeam ca nu mai am puterea sa mai fac un pas, toata adrenalina mi s-a dus in picioare si nu stiu cum, pe nesimtite, am ajuns la Cioplea.
Siroind de transpiratie si murdari ca un cosmar, ne-am asezat, spre bucuria evidenta a chelnerilor, la mese si am comandat generos cateva sucuri, pentru ca ciorbele ni s-au parut infernal de scumpe, mai ales dupa noaptea de tabara de la Cabana Piatra Mare.
Nu stiu daca mai mult v-am speriat sau v-am convins, dar Piatra Mare este un traseu pe cinste, cu de toate presarat, de la scari subrede racorite de cascade, copaci cat muntii, o cabana cu o ciorba perfecta, un varf de munte ca o terasa a lumii, pana la urme de ursi care sa te grabeasca la drum si sa-ti aminteasca ca acolo esti doar un musafir ocazional.