Probabil ca stiti de acest restaurant, Ali Baba, dar m-am gandit ca nu va fac niciun rau daca va aduc aminte de existenta lui. Eu stau in zona Piata Muncii, acolo unde este si Ali Baba, dar nu stiu de ce, nu am nicio scuza, nu am mai ajuns de multa vreme acolo. Pana aseara cand am fost, am mancat, am innebunit si mi-am promis ca intre mine si Ali Baba nu va mai sta niciodata mai mult de o luna.
Restaurantul este fix la strada si ajungi la el in doua minute de la metroul Piata Muncii daca o iei la stanga cum stai cu fata spre stadion. Ali Baba este un restaurant cu specific oriental, fara prea mari fite de design, cu niste meniuri groase invelite in niste carpete. Este restaurantul oriental clasic, nu restaurantul scos din revistele de moda. Adica stiti si voi ca Istanbulul, de exemplu, nu este chiar ca Viena, dar cu totii preferam Istanbulul, corect? Asa si cu Ali Baba.
Imediat vine cineva sa va ia comanda si imediat vine si mancarea. Nu mai lungesc vorba. Ba da. Un pic. Chelnerii zambeau. Chiar dubios, Ali Baba asta…
Noi am fost trei insi si cu 100 de lei am mancat ca niste regi. Ce am luat? Un humus cu snubar (11 lei), doua tabule (10 lei fiecare), un ras asfur de pui (17 lei), un kebap cu carne de vita si oaie (26 de lei), un labneh cu menta (11 lei), vreo doua ayranuri (4 lei fiecare), o lipie mare (5 lei) si niste ape (3 lei). Da, ne era un pic fomica.
Mai oameni buni, rar mi-a fost dat sa mananc bucate orientale mai bune.
Humusul era bun si cremos, tabulele exact asa cum trebuie, cu patrunjel proaspat. Lipia era fierbinte si impodobita cu bobite de susan si alte seminte. In plus era mare ca o patura calda, ca trei oameni nu am putut sa-i venim de hac si credeti-ne ca ne-am chinuit.
Labneh, daca nu stiti, este un fel iaurt stors, adica un iaurt mai gros decat un iaurt normal, dar nu chiar o branza. In fine, combinatia de iaurt cu menta si cu lipia aceea ca un soare era dementiala.
Dar nu acestea au fost vedetele serii. Sa nu uit, totusi! Tabulele sunt mari asa ca o salata ajunge lejer la doua persoane. La fel si humusul, iar lipia ajunge pentru patru persoane.
Sa inceapa delirul!
Ras asfurul este un fel de mancare facut din bucati mici de carne, de pui sau de vita, cu ceapa caramelizata si sos de rodii. Cand am luat prima gura de lipie imbibata in sosul acela, am simtit ca-mi explodeaza capul de la arome. Era perfectiunea in farfurie. Fara aranjamente, fara stele Michelin, fara ospatari scortosi. Pur si simplu in mijlocul lucrarilor de infrastructura de la Muncii, fix in buza drumului, eu pluteam in nirvana culinara.
Kebapul de vita si oaie a fost la randul sau nepermis de bun. Nu am descoperit inca secretul prepararii carnii de oaie, abia m-am dezmeticit in arta facutului de omleta, dar Ali Baba se priepe de minune. Carnea este facuta la gratar si vine impreuna cu niste rosioare coapte, ceapa perpelita, orez galbior, varza rosie si o lipie , asa ca poti sa ti le combini cum vrei tu. Nu am apucat sa mai facem nicio poza pentru ca ne-am dat seama de acest lucru dupa ce vandalizasem toata masa. Va trebui sa ne credeti pe cuvant.
Ne-am spalat pacatele cu cate un pahar de ayran si tinandu-ne de burti am plecat spre casa. Inainte de a face acest lucru, am mai luat o gura de sos de rodii din ras asfur cu lipia aia solara. Este ceva necurat de bun cu acel preparat, ceva necurat cu tot acel Ali Baba. Va jur!