Cascada Kaya Bunar, o minunăție a naturii din Bulgaria
Sătui până peste cap de muncă precum câinele de șuncă și profitând de o Sfântă Mărie venită la fix în calendar, am convenit cu soția să tragem o fugă undeva afară din oraș, în natură și la soare, că are lipsă de vitamina D. 😛
[Not a valid template]Așa că am băgat 4 sandwich-uri și o apă în rucsac, am spălat mașina ca să îi impresionez pe bulgari și pe la 10:00 dimineața am plecat spre Giurgiu. Nu știu dacă mașina curată sau norocul chior au făcut că am stat doar 10 minute la vamă, dar ne-am platit cei 13 lei taxă de pod și 45 de lei vignetă obligatorie și duși am fost pe drumul spre Veliko Tarnovo (E85).
Poze, drumeție și baie în locuri ascunse
Nu știu cum face natura uneori, dar cascada formată aici este cu adevărat impresionantă. Apa turcoaz ca într-un resort din Bali sau Maldive, înăltime de vreo 30 de metri și două șiruri de apă care cad ca din Paradis.
[Not a valid template]Recunosc, am fost sceptic cand soția a propus destinația asta găsită pe blogul Diva în bocanci, dar când m-am văzut în fața cascadei i-am mulțumit pentru alegere. Nu ne-am oprit vreo jumătate de oră din pozat casacada din toate unghiurile, din selfie-uri și din încercări artistice nereușite cu telefonul. Probabil că un fotograf bunicel, cu un aparat pe masură, poate scoate ceva bun din ce are de oferit Cascada Kaya Bunar.
Ekopateka Hotnitsa
[Not a valid template]După ce aproape am umplut storage-ul de pe telefoane cu poze, am urcat prin stânga cascadei pe Ekopateka Hotnitsa, o potecă de munte frumos amenajată în susul râului Bohot. Traseul l-am facut cam într-o oră (dus) de mers lejer, cu timp pentru poze. Nu este greu, dar are unele porțiuni de urcușuri, altele de coborâșuri abrupte, trepte unde a trebuit puțină atenție și încălțări potrivite. Noi am purtat pantofi de trekking. Dovada mai jos!
[Not a valid template]Are amenajată mână curentă pe mai bine de jumătate din parcurs, iar cascadele mai mici, scările cu podurile din lemn și tufele de mure nu ne-au lăsat să ne plictisim.
[Not a valid template]Pe la jumătatea lui există o scurtătură care te întoarce pe cealaltă parte a defileului tot la cascadă – pe un bolovan scrie mare „short way back →” – dar noi am ignorat-o și am mers mai departe hotărâți să ne întoarcem pe unde am venit, că era prea frumos. Și bine am făcut, pentru că am găsit mai sus, printr-o pădurice ca de mangrove, o săritoare înspumată gata să ne primească pentru o băiță ca în copilărie. Apa era foarte rece – de munte nah! – dar nu ne-am putut abține și ne-am băgat până la brâu. A fost minunat, n-am mai fi plecat de-acolo.
[Not a valid template]În total, ne-am lungit vreo 2 ore pe Ecopateka, iar când am ajuns înapoi la cascadă eram lihniți de foame. Am mancat sandwich-urile de-acasă, dar am profitat și de faptul că la barul amenajat în fața cascadei s-a putut plăti cu lei, și ne-am recompensat cu câte-o înghețată și câte-o cafea.
Până să plecăm spre România, pe la 16:30 am mai tras o fugă la Veliko Tarnovo, să facem o plimbare prin centrul vechi al orașului și să îi luam pulsul și vara. Era bine și Veliko! 🙂
Drumul spre casă a fost la fel de liber ca și la dus, la vama iar am stat puțin – cât să plătim 2 EUR taxa de pod – și așa s-a făcut ceasul 20:30 când am ajuns în fața blocului.
La final, am concluzionat că nu puteam scoate ceva mai bun dintr-o zi libera și că dacă stateam în Bucuresti eram niște triști. Din sutele de poze făcute, am împartit, în mod egal, între grupurile de WhatsApp din care facem parte, ca să ne dam mari cu ce am făcut, și ne-am culcat mulțumiți de noi.
Ieșirea la Cascada Kaya Bunar – Hotnitsa în cifre:
- 4 sandwich-uri
- 6,5 ore de condus
- 350 de kilometri cu mașina
- peste 10.000 de pași de fiecare
- 102 lei cheltuiți (fără combustibil)
- 2 cuvinte traduse din bulgara 🙂