Vara fara mare nu se prea poate. Iar mare fara mancare de peste nici atat. O icra, un bors, o saramura, ceva, dar continut maritim sa fie. Nu sunt eu mare clienta a restaurantelor, dar de cate ori ajung pe litoral sunt dornica de noi experiente culinare. Asa ca saptamana trecuta, inainte de porni spre tarmuri mai racoritoare, am facut cateva investigatii cu privire la recomandarile de restaurante de pe litoral. Asa am aflat despre Pescaria lui Matei. Credeam ca e o noutate absoluta, dar asta e doar partial adevarat. Acum vreo 8 ani, cand s-a deschis, Pescaria lui Matei era un loc mititel, o cherhana, cu cateva scaune si trei feluri de mancare. Treburile se pare ca au mers destul de bine, asa ca anul trecut cherhanaua s-a transformat in pescarie.
ar sa nu ne precipitam, pentru ca e si asa destul de cald. Asadar, Pescaria lui Matei e asezata undeva intre Eforie Nord şi Agigea, deci nu-i prea accesibila in lipsa unei masini. Trebuie facuta rezervare, fara de care, chipurile, nu se poate. Despre traseul efectiv nu pot spune mare lucru, pentru ca GPS-ul era in alta masina, insa am ajuns relativ usor.
Locul
Asezat undeva intre un drum de TIR-uri si un golf perfect. Eu una vizualizam ceva mai rustic, mai traditional, ceva ce cred ca a fost Cherhanaua lui Matei inainte. Am dat insa peste un restaurant in toata regula, frumos decorat şi amplasat, cu spatii interioare si exterioare ample, vedere la mare si chiar o mica plaja. Atmosfera este una placuta, briza bate cat sa te racoreasca si clar poti face o baie inainte sau dupa-masa. Sau si inainte, si dupa.
Meniul
Frumos gandit, cu cateva pagini introductive cu prezentari pentru fiecare peste in parte, ca sa ai idee cat de cat ce mananci. Posibilitati numeroase, de la ciorbe, la aperitive, la peste pe plita sau prajit sau in saramura. Preturile la mancare sunt usor maricele. La bautura normale. O bere intre 6 si 10 lei, un suc 6 lei.
Servirea
Am avut „norocul” de a da peste un chelner mai acru ca lamaia. Nici nu ne-am asezat bine la masa ca omul ne-a si adus meniurile. Apoi s-a postat langa noi sa ia comenzile refuzand sa plece, desi i-am explicat ca mai bine ar reveni pentru ca nu ne vom hotari cat ai zice “lufar”. Cand m-am trezit ramasa la urma si inca indecisa si i-am spus ca mai dureaza, m-a anuntat zambitor ca el va da comanda fara mine, ceilalti vor primi mancarea si eu voi sta sa ma uit la ei cu farfuria goala in fata. Cateva minute mai tarziu, amenintarea individuala cu infometarea s-a transformat intr-una colectiva cand am incercat sa schimbam masa. Atunci s-a stabilit clar ca nu va primi nici un bacsis.
Mancarea la Pescaria lui Matei
La aperitiv am avut niste icre de stiuca. Eu una ma pricep la icre, dar m-am nimerit la masa cu o cunoscatoare care mi-a explicat ca am primit jumatate stiuca, jumatate crap. Lucru important daca tinem cont ca portia de crap era 16 lei, iar de stiuca 24. Altfel bune. La felul principal, prima a venit ciorba mea cu perisoare de peste (14 lei). M-am grabit eu sa nu pierd comanda, dar m-am ales cu o minunatie. Portie mare, perisoare mirifice, leaustean cat trebuie, nota 10+. Apoi au venit si restul.
Hamsii prajite (18 lei). Bune. Midii a la Matei (35 lei). Pe mine nu m-au incantat, dar restul le-au aprobat. Guvizi prajiti (21 lei). Buni si ei. Si o pisica de mare pe plita (30 lei). Prajita la exterior, nefacuta la interior. La ea se ceruse si o saramura, dar nu a mai venit. A fost trecuta insa in meniu. Nu s-au platit nici pisica, nici saramura.
In incheiere, trebuie spus ca acreala chelnerului a fost cat de cat compensata de amabilitatea sefului de sala, care si-a cerut scuze la final pentru intamplarea nefericita cu pisica, ne-a intrebat daca suntem multumiti in rest si ne-a rugat sa revenim. Prin urmare, Pescaria lui Matei este un loc fain, daca simti nevoia unei variatiuni si iti place la fel de mult ca si mie cum suna numele „Agigea”, dar nu stiu daca mancarea este suficient de speciala ca sa justifice drumul pana acolo.