Stimate domnule Klaus Iohannis,
Sunt eu, Roxana. Acum am 32 de ani. Anul trecut cand am inghetat in strada pentru dumneavoastra aveam 31. Acum insa e bucurie. Mai e o saptamana si sarbatorim primul an din mandatul domniei voastre, primul an de Romanie a lucrului bine facut. Ce fericire! Ce schimbare a venit peste noi! Fapte, nu vorbe, ca bine ziceati atunci.
Va scriu sa va multumesc pentru normalitatea pe care ne-ati adus-o. Nu stiu daca ati auzit, dar exista o tara, nu la fel de binecuvantata ca a noastra. Sa-i spunem Romania. Sa vedeti ce grozavii se petrec acolo.
Stiti ca in tara asta se fac autostrazi care dupa un an trebuie demolate pentru ca se surpa? Va vine sa credeti? Nu aveti cum sa va imaginati pentru ca la noi, in tara lucrului bine facut, tocmai am terminat de construit autostrazi intre toate magazinele Mega Image.
Si stiti ce s-a mai intamplat in tara aia? A murit un motociclist dupa ce a intrat intr-o groapa. Facea parte din coloana unui ministru grabit sa se intoarca dintr-o misiune „speciala.” Incredibil, nu? Nu mai stiti ce-i aia o groapa, nu? E gaura aia din asfalt! Se mai foloseste si la inmormantari. Am si uitat de cand traim in tara lucrului bine facut. Asa de netede sunt drumurile la noi ca poti sa calci rufe pe ele. Nici nu a oprit ministrul respectiv sa vada ce-i cu acel om. Va vine sa credeti? Romania, domnule Presedinte, nu tara lucrului bine facut.
Dar asta nu e tot, domnule Presedinte. La final de octombrie, intr-un club din Romania aia, a izbucnit un foc, domnule Iohannis, un foc care a luat cu el zeci de oameni si a bagat alte zeci in spital. La noi, in tara lucrului bine facut, daca s-ar fi intamplat o astfel de drama mi se spargeau geamurile de la sunetul clopotelor, iar preotii fugeau acolo sa tina lumanari la capul celor arsi. Intrau in foc pentru ca-l aveau pe Dumnezeu deasupra lor. In Romania, a venit un preot catolic sa aprinda o lumanare in timp ce Prea Fericitul Luminatul Bucurosul mergea cu protectia jandarmeriei. Aia a lui Dumnezeu nu mai era suficienta.
In tara lucrului bine facut, aveam demisii pornind de la premier, pana la ultimul om care si-a dat avizul ca acel club sa functioneze din prima secunda a dramei. In Romania a durat o saptamana. Unii inca mai rezista.
In tara lucrului bine facut se aplicau pedepse. In Romania au fost trei oameni retinuti.
In tara lucrului bine facut nu ieseau la un mars al tacerii 10.000 de oameni pentru ca apoi 20.000 de oameni sa ceara demisia si sa strige „asasinii” in fata unui Guvern gol. Gol de continut. Nu ar fi avut de ce.
In tara lucrului bine facut, primarul acelui sector unde s-a intamplat drama unei generatii isi dadea demisia si isi punea singur catuse la maini. In Romania, el a promis ca va face un monument pe cenusa locului care a ars. Va vine sa credeti, domnule Presedinte, ca o astfel de tara exista?
Va imaginati cum este sa strige 20.000 de oameni „asasinii” si abia la o saptamana sa vina prima demisie? Normal ca nu, ca doar de un an suntem in tara lucrului bine facut. „Asasinii!” Astea fapte, nu vorbe, dar in Romania.
Si tot in Romania, presedintele a fost atat de absent in drama colectiva ca se intrebau oamenii daca au conducator sau nu. Care o fi fost rolul sau? El de ce mai sta la carma acestei tari? Si el a promis multe. Nu a facut nimic. Stai si te intrebi, omul ala are vreo responsabilitate? De ce mai e nevoie de el? De ce-i mai plateste Romania salariul?
Nu va mai plictisesc, domnule Presedinte. Se vede sa sunteti ocupat ca tara noastra sa fie cea a lucrului bine facut, nu ca Romania aia. Ce bucurie sa sarbatorim primul an din mandatul dumneavoastra!
A, sa nu uit! Vom veni sa va uram la multi ani, toti aia care am iesit in strada in noiembrie, anul trecut, dar vedeti ca vor lipsi 32 36 41 42 44 46 47 48 50 53 54 55 56 58 60 62 63 64 de oameni. O sa va suflam cu totii in lumanare, dar 32 36 41 42 44 46 47 48 50 53 54 55 56 58 60 62 63 64 de oameni vor fi absenti.
Se pare ca au gasit o alta tara a lucrului bine facut, domnule Iohannis.