Așa cum v-am mai spus, eu sunt din Constanța, de fapt sunt din Tulcea, dar m-am mutat la 6 ani la malul mării, așa că de la Dunăre am rămas doar cu niște nostalgii.
Trecând peste această introducere inutilă, poate vă ajută să mai aflați una alta înainte de a vă lăsa toți banii de vacanță în Mamaia.
(1) Unele dintre cele mai frumoase plaje din Constanța sunt chiar în oraș. De la restaurantul Zorile (Strada Ștefan cel Mare, nr. 2) coborâți pe Plaja Modern și mergeți în partea stângă spre plaja Trei Papuci și chiar mai departe.
Plaja Modern este destul de urâtă, dar dincolo de ea veți descoperi locurile unde merge lumea din oraș ca să scape de turiști. Muzica este mai înceată, oamenii mai puțini, prețurile mai mici. Apa este uneori senzațională și digurile noi vă dau multe oportunități de plimbare sau de completare a profilului de Instagram.
În Constanța sunt niște muzee absolut senzaționale. Vă recomand să mergeți la Muzeul de Artă (2) din oraș pentru o colecție minunată de picturi a școlii de la Balchik.
Găsiți semnăturile tuturor de la Grigorescu, Luchian, Aman și mulți alții. Nu trebuie să-i știți, nici eu nu îi știu pe toți, dar atmosfera unui muzeu mic este incomparabil mai savuroasă decât cea dintr-un muzeu colos. În plus, Muzeul de Artă oglindește poate cel mai de preț lucru pe care îl are Dobrogea, complexitatea etnică, mixul de influențe, dar mai ales acel aer molcom, de vară, de toropeală, de chef de nimic, de pace.
Vă mai spun un lucru. Personalul unui muzeu mic de provincie este de mii de ori mai ospitalier decât în locurile cu pretenții. Nu sunt mulți vizitatori, dar cei care vin sunt întâmpinați cu zâmbete.
Tot în Constanța, în Piața Ovidiu, este Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, clădirea aia mare (3). Ei bine, în interiorul ei se ascund minuni, poate cea mai importantă fiind șarpele Glykon. Statuia, alături de multe altele, a fost descoperită în zona restaurantului Colonadelor, o crâșmă veche din oraș, în 1962.
Șarpele Glykon are peste 1800 de ani, are chipul unei oi, păr de om și trup de șarpe. Este considerat a fi un simbol al fertilității.
De altfel, motivul șarpelui este extrem de prezent în cultura macedoneană, legenda spunând că însăși mama lui Alexandru cel Mare ar fi fost lăsată însărcinată de Zeus deghizat în șarpe. Glykon nu este foarte mare, dar este o piesă unică în lume. Chinezii, de exemplu, au vrut să o împrumute doi ani, dar muzeografii din Constanța s-au opus. Este bijuteria lor. Este mai frumoasă ca Mona Lisa.
Moscheea Carol I se vizitează și ea, cu tot cu minaretul de 47 de metri înălțime de unde vedeți marea și toată răcoarea ei.
Dacă mergeți prin centrul vechi, treceți pe lângă Casa cu Lei, dar și pe lângă biserica catolică sau pe lângă catedrală. Clădirile nu sunt toate puse la punct, dar se integrează perfect într-un oraș cu o diversitate de neegalat.
În buza mării se află și casa sculptorului Ion Jalea (4), dar aici încă nu am ajuns. Și eu descopăr Constanța pe bucăți după ce o copilărie întreagă am ignorat-o gândindu-mă la București. Îmi place acum mai mult ca niciodată pentru toată pacea ei, și delăsarea, și tot ce ar fi putut să fie.
Nu știu să vă recomand multe restaurante în Constanța pentru că mănânc acasă, rar, când ajung și eu. La Gară este însă Oz Demir, restaurant turcesc, iar la cofetăria Crizantema se fac cele mai bune ecleruri din lume, ecleruri sincere, cu gogoșica umplută de cremă aurie ca un soare, nu prostioare fandosite de capitală (5).
Altceva de mâncare, eu nu am ce să vă recomand, decât placinta făcută de maică-mea, chiroștile cu vișine și borșul de pește. Dați de veste dacă vă tentează 🙂
Mai face și salată de vinete, cele mai bune icre de știucă și saramură de crap de crăpi mâncând.
Și vă mai spun ceva. Parcă e un făcut, dar cea mai frumoasă mare este când nu e nimeni în Constanța, decât oamenii de acolo.
Jur.
