E un pic bizar, nu? Titlul adica. Dar sa vedem despre ce este vorba.
La un pic peste trei ani, lui Filip i s-a cam epuizat interesul pentru povestile mainstream. E cumva de inteles. Am incercat sa inventez niste povesti care sa-l adoarma seara. Am scornit vreo trei sau patru, din care cam doua sunt digerabile. Dar s-a terminat si cu asta. In pana de idei, am inceput sa-i povestesc ce faceam eu cand eram mai mic si mai tanar. Uite-asa am ajuns sa-i povestesc cum am ajuns eu in pestera Tausoare din incalificabilul judet Bistrita-Nasaud. Wikipedia zice ca se cheama Izvorul Tausoarelor si e rezervatie stiintifica, asa ca ma voi referi la ea cu numele asta.
sursa: www.pesteratausoare.ro
Aveam 18 ani si impreuna cu un prieten si cu un prieten de-al lui ne-am decis sa mergem in pestera. Eu si prietenul ne visam studenti la filosofie si probabil voiam sa vedem ce-i cu umbrele alea. Glumesc, desigur. Dintre noi trei, doar amicul prietenului mai intrase in pestera Tausoare, de vreo cinci-sase ori. Nu aveam nici un fel de echipament pentru aventuri speologice, in afara unor lampi cu carbid si niste casti vechi de mineri. La vremea aia stateam in Nasaud, asa ca pana la intrarea in pestera nu era prea mult de mers (poate vreo 20 kilometri). Nu aveam masina, asa ca din Nasaud am luat un autobuz care ne-a dus pana in satul Parva. De acolo am mai mers pe jos cativa kilometri. Era decembrie, aproape de Craciun, era zapada si frig. Partea buna cu frigul de afara a fost ca intrand in pestera nu am avut un soc termic, acolo fiind un pic mai cald ca afara. Neavand cazare, nici nu prea aveam cum pe acolo fiind numai case razlete locuite doar vara, ne-am autoinvitat intr-un astfel de stabiliment. Noroc ca nu era nimeni acasa. Un amanunt important este acela ca pestera nu este deschisa turismului, fiind considerata, de Wikipedia “epuizanta”. Confirm ca asa este. Pestera a fost descoperita in 1955 de un invatator. Cateva lucruri din pestera Tausoare sunt raritati sau chiar unicate. Dar, sa nu ne grabim.
sursa: www.pesteratausoare.ro
Cum intri in pestera, cobori in spirala cativa metri, dupa care te intampina o scara de lemn inghetata, pe care trebuie sa cobori. Mergind prin galerii ai impresia ca esti pe holurile unei cladiri, asa de netede si curate sunt. Asta pana se ingusteaza, micsoreaza, stramtreaza atat de mult incat trebuie sa te pui frumos pe pantec si sa te tarasti ca-n transee. Din loc in loc peretii galeriilor lasa locul unor balcoane sub care se aude vuietul apei. N-o vezi, pentru ca lampile cu carbid (cu care ne luminam drumul) nu “bat” asa mult in jos, dar o auzi. Era ca sunetul tancurilor. Si totul negru. La nu moment dat am stins flacarile lampilor ca sa nu ne epuizam carbidul. Deci, cam asa e sa fii orb.
Am ajuns apoi la o portiune unde galeria se termina. Sub noi era un hau negru. Noroc ca era ingust, iar in dreapta si in stinga erau pereti de stanca. Singura modalitate de a avansa era sa ne sprijnim cu spatele de un perete si cu picioarele de celalalt, paralel cu el. Am facut-o si pe asta, dar am crezut ca acolo raman. Am vazut apoi o gramada de bile din piatra gramadite intr-un colt al pesterii. Am admirat tot felul de draperii imense de gheata lipite de peretii pesterii si o scobitura in stanca asemanatoare unui naos dintr-o biserica ortodoxa. Erau locuri unde nu se auzea absolut nimic. Nimic. Nu stiu daca imi auzeam inima batind, dar era pe-acolo. Am vazut si niste oase de urs despre care nu prea se stie cum au ajuns acolo. A! Si puzderii de lilieci care dormitau.
sursa: www.pesteratausoare.ro
In total, am stat 13 ore in pestera. Am intrat la 12.00 ziua si am iesit la 1.00 noaptea. Ne-am spalat intr-un parau de langa casa pe care am “inchiriat-o”. Nu-mi pot aminti de ceva mai rece ca apa aia. Am facut poze cu un aparat pe film, din care nu a iesit nici una. Practic, in afara de memorie, nu am nici o dovada ca am fost acolo. Am plecat si am mers aia 15-20 kilometri pana in Nasaud pe jos. Avantajul tineretii si inconstientei. Jumatate din drum l-am facut leoarca, pentru ca am cazut intr-o balta. Ne-am oprit undeva, aproape de un sat, sa bem o bere. Cand sa plecam, nu m-am putut ridica de pe scaun si nu din cauza berii. O asa febra musculara nu-mi imaginam ca poate exista.
E un pic ciudat sa va indemn să mergeti acolo, dat fiind ca pestera este inchisa turismului din cauza ca este periculoasa. Potrivit site-ul de prezentare al pesterii, pe an sunt admisi cel mult 120 de turisti speologi, categorie in care nu stiu daca va incadrati. Ideea este ca nu aveti voie sa intrati in Tausoare cu slapi si pantaloni scurti, ci trebuie sa aveti casca, salopete si alte chestii de protectie. Mai mult, din septembrie pana in aprilie pestera Tausoare este inchisa pentru a proteja speciile de lilieci care hiberneaza in ea.
Dacă insa se va deschide vreodată publicului, nu ezitați. O să aveți ce povesti copiiilor. Eu am.
Pe scurt despre Pestera Tausoare:
– are cea mai mare lungime a galeriilor din Carpatii Orientali
– intr-o sala aflata la peste 4 kilometri si jumatate distanta de intrarea in pestera se afla o cascada de 15 metri inaltime
– in Pestera Tausoare se gasesc minerale de gips, numite anthodite sau flori de gips, aici aflandu-se cea mai mare concentrare de formatiuni de gips din pesterile tarii. A fost identificata prezenta mineralului „Mirabilit”, unic in pesterile din Romania si gasit doar in câteva pesteri din lume, dar si a „Bilelor de Tausoare”, sfere de calcar care reprezinta un fenomen unic in pesterile lumii.
– Pestera Tausoare este singura din Carpatii Orientali in care au fost gasite fosile de fauna glaciara din specia „urs de pestera”. Pana in prezent, au fost identificate patru specii de lilieci care isi au habitatul in pestera: liliacul mic cu potcoava, liliacul comun, liliacul comun mic si liliacul caramiziu.
– Pestera Tausoare ascunde o succesiune de galerii care se intind pe aproape 17.000 de metri.
Sursa: www.mediafax.ro