E un pic bizar, nu? Titlul adica. Dar sa vedem despre ce este vorba.

La un pic peste trei ani, lui Filip i s-a cam epuizat interesul pentru povestile mainstream. E cumva de inteles. Am incercat sa inventez niste povesti care sa-l adoarma seara. Am scornit vreo trei sau patru, din care cam doua sunt digerabile. Dar s-a terminat si cu asta. In pana de idei, am inceput sa-i povestesc ce faceam eu cand eram mai mic si mai tanar. Uite-asa am ajuns sa-i povestesc cum am ajuns eu in pestera Tausoare din incalificabilul judet Bistrita-Nasaud. Wikipedia zice ca se cheama Izvorul Tausoarelor si e rezervatie stiintifica, asa ca ma voi referi la ea cu numele asta.

sursa: www.pesteratausoare.ro

Aveam 18 ani si impreuna cu un prieten si cu un prieten de-al lui ne-am decis sa mergem in pestera. Eu si prietenul ne visam studenti la filosofie si probabil voiam sa vedem ce-i cu umbrele alea. Glumesc, desigur. Dintre noi trei, doar amicul prietenului mai intrase in pestera Tausoare, de vreo cinci-sase ori. Nu aveam nici un fel de echipament pentru aventuri speologice, in afara unor lampi cu carbid si niste casti vechi de mineri. La vremea aia stateam in Nasaud, asa ca pana la intrarea in pestera nu era prea mult de mers (poate vreo 20 kilometri). Nu aveam masina, asa ca din Nasaud am luat un autobuz care ne-a dus pana in satul Parva. De acolo am mai mers pe jos cativa kilometri. Era decembrie, aproape de Craciun, era zapada si frig. Partea buna cu frigul de afara a fost ca intrand in pestera nu am avut un soc termic, acolo fiind un pic mai cald ca afara. Neavand cazare, nici nu prea aveam cum pe acolo fiind numai case razlete locuite doar vara, ne-am autoinvitat intr-un astfel de stabiliment. Noroc ca nu era nimeni acasa. Un amanunt important este acela ca pestera nu este deschisa turismului, fiind considerata, de Wikipedia “epuizanta”. Confirm ca asa este. Pestera a fost descoperita in 1955 de un invatator. Cateva lucruri din pestera Tausoare sunt raritati sau chiar unicate. Dar, sa nu ne grabim.

sursa: www.pesteratausoare.ro

Cum intri in pestera, cobori in spirala cativa metri, dupa care te intampina o scara de lemn inghetata, pe care trebuie sa cobori. Mergind prin galerii ai impresia ca esti pe holurile unei cladiri, asa de netede si curate sunt. Asta pana se ingusteaza, micsoreaza, stramtreaza atat de mult incat trebuie sa te pui frumos pe pantec si sa te tarasti ca-n transee. Din loc in loc peretii galeriilor lasa locul unor balcoane sub care se aude vuietul apei. N-o vezi, pentru ca lampile cu carbid (cu care ne luminam drumul) nu “bat” asa mult in jos, dar o auzi. Era ca sunetul tancurilor. Si totul negru. La nu moment dat am stins flacarile lampilor ca sa nu ne epuizam carbidul. Deci, cam asa e sa fii orb.

Am ajuns apoi la o portiune unde galeria se termina. Sub noi era un hau negru. Noroc ca era ingust, iar in dreapta si in stinga erau pereti de stanca. Singura modalitate de a avansa era sa ne sprijnim cu spatele de un perete si cu picioarele de celalalt, paralel cu el. Am facut-o si pe asta, dar am crezut ca acolo raman. Am vazut apoi o gramada de bile din piatra gramadite intr-un colt al pesterii. Am admirat tot felul de draperii imense de gheata lipite de peretii pesterii si o scobitura in stanca asemanatoare unui naos dintr-o biserica ortodoxa. Erau locuri unde nu se auzea absolut nimic. Nimic. Nu stiu daca imi auzeam inima batind, dar era pe-acolo. Am vazut si niste oase de urs despre care nu prea se stie cum au ajuns acolo. A! Si puzderii de lilieci care dormitau.

Citește și:  Pont de weekend - Vizită la Palatul Parlamentului

sursa: www.pesteratausoare.ro

In total, am stat 13 ore in pestera. Am intrat la 12.00 ziua si am iesit la 1.00 noaptea. Ne-am spalat intr-un parau de langa casa pe care am “inchiriat-o”. Nu-mi pot aminti de ceva mai rece ca apa aia. Am facut poze cu un aparat pe film, din care nu a iesit nici una. Practic, in afara de memorie, nu am nici o dovada ca am fost acolo. Am plecat si am mers aia 15-20 kilometri pana in Nasaud pe jos. Avantajul tineretii si inconstientei. Jumatate din drum l-am facut leoarca, pentru ca am cazut intr-o balta. Ne-am oprit undeva, aproape de un sat, sa bem o bere. Cand sa plecam, nu m-am putut ridica de pe scaun si nu din cauza berii. O asa febra musculara nu-mi imaginam ca poate exista.

E un pic ciudat sa va indemn să mergeti acolo, dat fiind ca pestera este inchisa turismului din cauza ca este periculoasa. Potrivit site-ul de prezentare al pesterii, pe an sunt admisi cel mult 120 de turisti speologi, categorie in care nu stiu daca va incadrati. Ideea este ca nu aveti voie sa intrati in Tausoare cu slapi si pantaloni scurti, ci trebuie sa aveti casca, salopete si alte chestii de protectie. Mai mult, din septembrie pana in aprilie pestera Tausoare este inchisa pentru a proteja speciile de lilieci care hiberneaza in ea.

Dacă insa se va deschide vreodată publicului, nu ezitați. O să aveți ce povesti copiiilor. Eu am.

 

Pe scurt despre Pestera Tausoare:

– are cea mai mare lungime a galeriilor din Carpatii Orientali

– intr-o sala aflata la peste 4 kilometri si jumatate distanta de intrarea in pestera se afla o cascada de 15 metri inaltime

– in Pestera Tausoare se gasesc minerale de gips, numite anthodite sau flori de gips, aici aflandu-se cea mai mare concentrare de formatiuni de gips din pesterile tarii. A fost identificata prezenta mineralului „Mirabilit”, unic in pesterile din Romania si gasit doar in câteva pesteri din lume, dar si a „Bilelor de Tausoare”, sfere de calcar care reprezinta un fenomen unic in pesterile lumii.

 – Pestera Tausoare este singura din Carpatii Orientali in care au fost gasite fosile de fauna glaciara din specia „urs de pestera”. Pana in prezent, au fost identificate patru specii de lilieci care isi au habitatul in pestera: liliacul mic cu potcoava, liliacul comun, liliacul comun mic si liliacul caramiziu.

– Pestera Tausoare ascunde o succesiune de galerii care se intind pe aproape 17.000 de metri.

Sursa: www.mediafax.ro

 

14 comentarii

Reply

Spune-mi, te rog, intrarea in pestera este interzisa printr-un anunt sau este pazita? Sunt indicatoare ?

Reply

cind am fost eu acolo, se putea intra in pestera lejer pt ca nu era nici o poarta/nici un paznic. acuma, din cite vad pe net, e un grilaj de fier la intrare.

Reply

Da, sunt copilul custodelui, pestera este rezervatie stiintiica, se desfasoara o serie de experimente si lucrari, sunt senzori si colectori de informatii peste tot. Pentru mai multe informatii : [email protected]

Reply

Intrarea in pestera se face doar alaturi de custode, Theodorescu Crin Triandafil, pestera nu este deschisa publicului.

Reply

Nu stiu ce a inteles Filip din povestea ta si de cate ori a adormit pana sa ajungi la final dar pot spune ca eu m-am bucurat citind despre o inca frumusete naturala din tara. Sa avem minte si sa-o punem si pe aceasta in valoare. Singura pestera vazuta de mine este cea a Ursilor, pregatita la sapte ace pentru turisti. Pot spune ca in anumite zone semana cu o sala de bal..

Reply

de la ce vine denumirea?

Reply

nu stiu de unde vine numele.

Reply

Bună, frumoasă tare povestirea. Se pare că acum peștera e deschisă vizitării, conform unui anunț al primăriei Bistrița din august 2013; știi ceva de asta ? Mulțumesc frumos.

Reply

Nu va fi deschisă turiştilor
Datorită valorii sale inestimabile, peştera nu va fi niciodată deschisă turiştilor, însă a fost inclusă într-un studiu unic care ar putea duce la rescrierea hărţii geologice a lumii.
“Avem lucruri unice pe glob: avem bilele Tăuşoarelor, care sunt mai rare decât operele lui Brâncuşi. Avem mirabilit (n.r. – sulfat de sodiu natural) care nu poate fi văzut în altă parte şi bogăţii unice din punct de vedere ştiinţific, dar care trebuie protejate. La ora actuală, Peştera Tăuşoarelor face parte dintr- un proiect unic amplu, în cadrul căruia şapte peşteri din Europa beneficiază de un program de monitorizare ştiinţifică deosebită. La final, credem că vom rescrie harta geologică a lumii”, a declarat custodele peşterii, Crin Theodorescu.

Pentru mai multe informatii ne puteti gasi pe pagina de facebook

https://www.facebook.com/pesteraizvorultausoarelor

Reply

Salut sunt Sandu Tofeni din rebrisoara imi aduc aminte si eu ca am foste in acasa pestera in anul1997 am fost cu Masina cu Tupcil Onisor zis Cioi si cu m-ai multi prieteni am intrat in pestera ii un spectacol dar nu avendo inbracaminte de protectie am coborit niste scari de lemn si fier am trecut deasupra unei prapastei dura aia dramma se despartea in doua am m-ai stat un pic si am iesit ceva c’è nu vezi toate zilele

Reply

Rox, tu unde ai învăţat geografia României?!
Munţii Rodnei sunt în Carpaţii Orientali???
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Oricum, ai – în parte – dreptate în ceea ce ai scris despre peşteră,
dar ai şi locuri unde baţi câmpii cu voioşie!
Eu am fost în anii ’80 de vreo 20 de ori în „Tăuşoare”, alături de membrii CSER („Clubul Speologic Emiş Racoviţă” din Cluj),
(într-una dintre „ture” a fost cu noi şi arhicunoscutul Iosif Viehmann)…

Reply

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Rodnei Aparent nu sunt singura careia ii place batututul campilor 🙂

Reply

# OPINANTUL DINTRE OAMENI

‘Geaba ai fost tu cu speologii prin pesteri daca esti pe dinafara cu geografia… Si te mai iei si degeaba de ROX. Oriental inseamna de est, tii minte? Aia sunt Carpatii de Est, adica Orientali, iar Muntii Rodnei sunt chiar in nordul lor. Mai pune mana pe o harta inainte de a te repezi…

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.