Restaurantul BON s-a deschis chiar la finalul anului trecut in Centrul Vechi din Bucuresti, fiind inca un loc care poarta semnatura deja cunoscuta a arhitectului Corvin Cristian, omul care si-a imaginat Atelierul Mecanic, Papiota, Energiea, La Bonne Bouche sau Lacrimi si Sfinti. BON este alintat cu vorbe pretioase prin articolele care deja au fost publicate prin presa, fiind descris ca un boutique culinar cu un meniu construit de un chef crescut prin restaurante instelate Michelin de prin lumea intreaga. Dar…
Fiind mai multi, unul dintre noi a comandat o portie de midii iar altcineva si-a luat o tarta cu lamaie. Inainte de midii a venit un cosulet cu paine negruta insotita de un unt frecat cu niste mirodenii. Daca painea era si ea putin calda ca se sa topeasca de placere untul pe ea, era perfect, asa era doar rece, ca tot locul ala. Midiile au venit la pachet cu un pahar de cartofi, asa cum este de altfel si normal. Erau bune, nu zic nu, dar erau micute si uscate pentru cei aproape 40 de lei cat costau. Tin minte ca am fost anul trecut intr-un loc fara fite din Portul Constanta unde am mancat niste midii grase si carnoase de si acum visez la ele, care evident au costat de doua ori mai putin. La final nu a adus nimeni o felie de lamaie ca sa indepartezi mirosul de peste de pe maini, asa cum se poarta, cred, in locurile cu stele Michelin. Pai ori suntem boutique nu mai stiu ce, ne mandrim cu o constelatie Michelin si avem servicii ireprosabile cap coada, ori suntem amatori.
Tarta cu lamaie a fost si ea bunicica, dar nu ceva de sa zici ca revii in locul acela numai pentru a avea placerea de a cheltui circa 20 de lei pe acest desert.
Ideea care este? Mi se pare ca felul in care arata locul ridica foarte mult standardele pentru ceea ce ar trebui sa gasesti in farfurie. Adica in mod cert BON nu este un loc prietenos, din moment ce orice gasca mai mare de sase opt persoane este penalizata. Este un loc de iesit in doi, maximum patru sa spunem, dar in doi cred ca este cel mai bine. Dar este pacat sa iesi in doi, privirile sa-ti fie furate de cum arata locul iar cand vine comanda sa-ti ajunga niste midii intrate la cura de slabire in farfurie. Te simti un pic tras pe sfoara. Ca la banca, ca atunci cand ti se spune uite pune tu banutul aici sa vezi ce bine o sa-ti fie si la final te trezesti si fara banut si fara stare de bine.
Este o problema pe care o gasim la multe restaurante in Romania. Accentul foarte mare pus pe aspect, pe detalii, pe papioanele chelnerilor, pe lumini, pe pahare, pe meniul scris doar in franceza, si uitarea completa in care se zbate biata mancare, lucrul care ar trebuie de altfel sa fie adevarata vedeta unui restaurant.
Va recomand totusi sa mergeti in BON dintr-un singur motiv. Este unul dintre cele mai frumoase locuri din Centrul Vechi, chiar daca ne-am cam obisnuit cu stilul Corvin Cristian. Incercati totusi altceva daca va decideti sa mancati, mai lasati midiile acelea sa mai prinda putin contur.
[schema type=”review” rev_name=”Restaurant BON” rev_body=”In concluzie, restaurantul BON din centru vechi arata foarte bine dar are nevoie de un fine tunning la meniu. Mancarea este deocamdata doar buna. Speram ca in curand sa se ridice la asteptari.” author=”logout.ro” pubdate=”2012-01-05″ user_review=”3.5″ min_review=”0″ max_review=”5″ ]