Era o vreme absolut oribila, dar strazile Londrei gemeau de agitatie. Black cab-uri, double decker-ere, lume grabita. Orasul asta nu are astampar, dar prin fereastra masinii care ne luase de la aeroport parea mai pus pe goana ca niciodata. Uitasem cate sedii de banci, multinationale, case de avocatura sunt in Londra. Uitasem cat de impresionant este skyline-ul acestui mega-oras. Era joi, pe la 10-11 noaptea, ora lor, iar eu ma asteptam sa vad proteste pe strazi dupa Brexit, votul care a semanat uluiala intr-o lume intreaga. Londonezii stiu insa sa lucreze cu aparentele. Sunt maestri. Ei au inventat jocul asta. Lumea s-ar putea prabusi, dar numai dupa ceaiul de la ora 5.
“Trebuie sa-mi fi luat eu cetatenia, dar am tot amanat. Au fost acum cateva zile ceva proteste, au iesit aproape 10.000 de oameni la Trafalgar. Eu cred ca le va fi greu. Nu mai produc nimic aici. Batranii au votat pentru iesire”, ne spune soferul roman stabilit de sase ani in Londra alaturi de familia sa. Vrea sa plece? Nu, tot acolo este mai bine, in spatele volanului unui Jaguar. Constructorul auto este cel mai mare angajator din Marea Britanie din domeniul de profil, cu unitati de productie si centre de inginerie in care lucreaza aprope 24.000 de oameni. Din 2008, Jaguar este controlat de indienii de la Tata Motors, iar de doi ani de zile este sponsorul uneia dintre cele mai prestigioase competitii sportive din lume: turneul de tenis de la Wimbledon.
A doua zi, drumul spre terenurile de tenis a durat aproape o eternitate. Era vineri, dar aparent toata lumea buna din Londra, si nu numai, era acolo.
In acea zi jucau Stan Wawrinka, Juan Martin del Potro, Serena Williams, Roger Federer si Novak Djokovic. Sunt multe turnee de tenis, dar Wimbledonul este unic. Jucatorii nu au voie sa poarte altceva decat alb, sunt bauturi care se savureaza obligatoriu acolo si fructe care se consuma in cantitati obscene, in perioada turneului de tenis fiind devorate mai multe capsuni decat intr-un an intreg. Capsuni cu frisca, obligatoriu.
“Cum, nu ai gustat inca un Pimm’s?”, ma intreaba un domn. Recunosc ca nu, cu acea jena pe care o ai cand te trezesti in fata a 10 furculite si nu stii cu care sa mananci desertul. Pimm’s este bautura oficiala a turneului, un lichior cu limonada, cu frunze de menta si evident inevitabilele bucatele de capsuni.
Toata lumea parea ca se simte foarte bine, mancarea era buna, paharele de Pimm’s se consumau intr-un ritm alert, jocurile importante trebuia sa inceapa, dar era si un elefant mare in “camera” care abia astepta sa fie bagat in seama: Brexitul.
“Ceea ce s-a intamplat in media a fost pur si simplu respingator. Pentru mine este cu atat mai complicat. Sunt din Scotia. Am votat sa ramanem uniti, si acum…”, imi spune frumoasa sotie a unuia dintre directorii de la Jaguar. Abia se intorsese din Madrid, unde si-a vizitat fiica, si spune ca si tanara se confrunta cu aceleasi probleme. Nu stie cum sa explice ceea ce s-a intamplat pe 23 iunie cand Marea Britanie a decis spre surprinderea unei lumi intregi ca locul ei nu mai este in UE.
“Nu pot sa-mi dau seama cum ai putea vota sa te rupi de o astfel de comunitate”, continua ea.
De ce s-a ajuns aici? Care este raul pe care il faceau imigrantii in aceasta tara astfel incat sa duca la un vot atat de controversat?
“Inclusiv s-a vehiculat faptul ca am putea fi invadati de turci si de sirieni, odata cu o posibila aderare a Turciei la UE, iar oamenii au crezut asta. Se tem pentru job-urile lor, dar la finalul zilei nu cei care vin aici sa munceasca pe nimic sunt vinovati, ci angajatorii care sunt britanici. Oameni nascuti si crescuti aici sunt intrebati acum cand pleaca. Cand plecati? Acum, gata, nu mai suntem in UE. Media a avut o contributie importanta. Dumnezeule, ii iubesc pe cei de la BBC, dar si ei au pus umarul la acest lucru si cred ca trebuie sa raspunda. Nu se va face un nou referendum. Nu exista asa ceva.”
Imi spune ca englezii nu sunt facuti pentru proteste, de aceea nu am vazut nimic pe strazi, dar este o tensiune care pluteste in aer.
“Nu este nicio parte buna in acest vot. Referendumul nu trebuia niciodata organizat. Nu pentru o astfel de decizie. Nu dupa cum a fost explicata. Nici cei care au militat pentru iesirea din UE nu se asteptau la acest lucru. Si ei sunt uimiti. Nici ei nu stiu ce sa faca.”
Azi, Nigel Farage, unul dintre arhitectii Brexitului si liderul Ukip (UK Independence Party – n.red.), si-a dat demisia din fruntea partidului pe care il conducea, la numai doua saptamani dupa ce britanicii au votat sa iasa din UE, adaugand ca ”nu avea cum sa faca posibil mai mult.” Cuvintele frumoasei scotience erau adevarate.
“Nu este nicio parte buna in acest vot”, spune un executiv din cadrul Valentino. “Dar cred ca se va ajunge la un compromis. Ceea ce trebuie sa intelegem este ca Londra nu este Marea Britanie. Oamenii din orasele din jur muncesc, iar la finalul zilei poate beau o bere undeva. Acesti oameni nu au nevoie sa auda de la Merkel (Angela Merkel, cancelarul Germaniei – n.red.) ce au de facut”, continua italianul impecabil imbracat.
“Dar cu toate acestea, Birmingham, al doilea cel mai cosmopolit oras dupa Londra, a votat pentru iesirea din UE. Nu inteleg”, continua scotianca.
Italianul spune ca votul este cu atat mai surprinzator cu cat la inceputul acestui an guvernul Marii Britanii a ajuns la un acord cu Bruxellesul prin care a obtinut un statut special. Pachetul de masuri printre care se numarau suspendarea pe 7 ani a ajutoarelor sociale pentru imigrantii din tarile UE veniti la munca in Marea Britanie sau protejarea centrului financiar londonez de noile reguli din UE avea sa intre in vigoare doar daca prin referendum englezii decideau sa continue ca membru al UE. Pe 23 iunie insa, englezii au avut o alta parere.
“Pentru noi acum este business as usual, dar suntem intr-un fel de limbo (perioada de asteptare – n.red.). Lumea vrea sa vada cine va fi noul premier, dar pana atunci nimeni nu mai cheltuieste, nimeni nu mai investeste”, imi spune o specialista in comunicare din cadrul Jaguar.
Surprizele nu au fost doar legate de vot. Nici la Wimbledon lucrurile nu au mers conform asteptarilor. Djokovic a fost eliminat, Wawrinka si el dupa un inceput in forta cu del Potro. Nicio emotie in schimb din in cazul Serenei Williams. Business as usual.
“Referendumul legat de Brexit este cel mai bun exemplu legat de vocea poporului: trebuie utilizata cu intelepciune. David Cameron este un lider nepopular si chiar detestat in randul alegatorilor <<obisnuiti>>, el fiind membru al elitei britanice. A vrut sa isi cimenteze relatia cu alegatorul de rand si a riscat o chestiune fundamentala pe o carte ce nu trebuia niciodata jucata. Demisia sa, renuntarea lui Boris Johnson la cursa pentru cheile de la nr. 10 (adresa Downing, nr. 10 poate fi considerata sediul central al guvernului britanic – n.red.) si plecarea lui Nigel Farage, varf de sulita al demagogiei Leave, de la varful Ukip arata dimensiunea dezastrului si faptul ca nimeni, dar absolut nimeni nu vrea sa isi asume ce va urma”, spune Andreea, o alta romanca stabilita in Londra.
“Nu este greu de ghicit de ce s-a votat pentru plecare. Foarte multi britanici conservatori nu au avut timp sa inteleaga noua realitate – toate rasele si limbile pamantului pot fi gasite acum in Marea Britanie. In acelasi timp, politicienii slabi au preferat sa blameze imigrantii pentru problemele din piata muncii in loc sa isi asume incapacitatea de a duce economia inainte intr-un ritm asemanator cresterii populatiei. Oamenii au votat pentru a pedepsi guvernul, nu neaparat cunoscand urmarile unei astfel de decizii. Cunosc mai multi votanti de Leave care isi regreta decizia. Prea putin, prea tarziu…”, continua ea.
Ingrijorarea Andreei se pierde insa sub valurile de umor englezesc care impacheteaza cel mai zguduitor vot din istoria UE.
“Ar trebui sa-si dea o palma Cameron (David Cameron, premierul britanic – n.red.) pentru ca a permis organizarea acestui referendum. Noi nu aveam nevoie de un referendum, ci de un moment, un moment de vreo doi ani de zile ca sa intelegem ce se petrece. Acum cei care au votat pentru iesirea din UE vin si ii intreaba pe straini cand pleaca acasa. Nu-i veti gasi pe cei care au votat pentru iesirea din UE in Londra. Orasul asta nu se opreste niciodata, indiferent de situatie. Cand am plecat in Italia, la sotia mea, eram si in UE si la Campionatul European de fotbal. M-am intors si nu mai faceam parte din nimic. Poate ca Regina ar putea anula acest vot, dar nu o va face. Lira s-a depreciat, dar isi revine. Oamenii s-au panicat, companiile spun ca-si vor muta sediile. Vom vedea ce va fi. Acum ceva ani tin minte ca o invinuiam pe Rihanna pentru vremea oribila. Spuneam ca din cauza melodiei ei, Umbrella, ne tot ploua. Acum dam vina pe Brexit”, imi spune razand un alt sofer in drumul spre Heathrow.
In aeroport, incercam sa trag o concluzie din crampeiele de informatii culese, insuficiente clar. Trec pe langa un agent de securitate care-mi spune in treacat.
“Nu mai fi asa ingrijorata.” Nu cred ca-mi citise gandurile, dar atitudinea mi s-a parut graitoare. Fara dubiu, maestri ai aparentelor.
Business as usual.
Articol preluat de aici.
