La pas prin Bruges

Ma tot uit la Bucurestiul asta urat si maro si-mi dau seama ca fara soare orasul este pierdut. Este ca o femeie hada care nu poate iesi din casa decat daca este machiata frumos si imbracata stilat. Asa mai are o sansa, dar fara „accesorii”, orasul este pierdut. Cu Bruges insa, este o alta poveste. Bruges este frumos prin ceata si ploaie, mazga sau frig. Nici nu pot sa-mi imaginez cum este cu soare sau cu zapada proaspata. Probabil ca o femeie frumoasa care decide intr-o zi ca vrea sa arate superb.

Am ajuns in Bruges in zori de decembrie, cand targurile de Craciun abia se organizau. Eu sunt innebunita dupa Craciun si tot bagajul sau de colinde stupide, reni, Mos Craciuni, clopotei si alte asemenea prostii. Chiar in mijlocul orasului era cogeamite targ, cu zeci de tarabe care vindeau mii de nimicuri. Acum, eu fiind obisnuita cu bazarurile care se fac in Romania cu ocazia nasterii pruncului, am ajuns in Bruges cu pretentii.

Gresit! Tot aceleasi amestecuri, de la carnati cu varza, salata de bulbi, cartofi prajiti sau gogosi pana la papusi, globuri si altele. Si toate casutele alea stateau in jurul unui patinoar. Sincera sa fiu, as fi preferat ca expresia asta exagerata a Craciunului sa fie organizata in alta parte, astfel incat centrul Bruges-ului sa fie gol si frumos. Pe de alta parte insa, poate a fost mai bine asa pentru ca restul orasului a ramas aproape pustiu.

Nu ai ce sa faci mult de doua nopti in Bruges si daca tot este sa innoptati aici, va sugerez sa „trageti” la Bruges by night Bed & Breakfast. Locul este aproape de centrul orasului, camerele sunt tare frumoase, gazda este binevoitoare. Dar abia de dimineata veti intelege de ce este bine sa stati aici. Micul dejun este din rai, este de la Dumnezeu. In primul rand, gazda se trezeste de dimineata si va face fresh de portocale. Daca vreti cafea treaba voastra, dar daca va luati ciocolata calda o sa va dati seama ca toata ciocolata calda pe care ati baut-o pana acum o fost o treaba facuta de amatori. Abia acum incepe delirul. Gazda va face ochiuri daca vreti si noua ne-a adus si un iaurt bio combinat cu scortisoara si alte mirodenii.

Apoi am avut la dispozitie nu stiu cate feluri de gem, bio si el normal. Caise cu piersici, rubarba, lamaie cu portocala, fructe de padure, chestii de care nu am auzit cu alte chestii de care nu am auzit, speculoos (un fel de pasta de biscuiti). Pe langa gemuri, normal ca se odihneau niste croissante si niste pernute cu ciocolata. Branze mucegaite, branze fara mucegai, painica de casa. Intelegeti? A fost bine.

Dupa ce am iesit din foame, am iesit si in oras. Bruges este destul de mic si nu se lauda cu atractii turistice. Se lauda insa cu o imagine de ansamblu perfecta, cu o stare de bine molipsitoare. Singurul lucru pe care puteti sa-l faceti este sa va plimbati oriunde, unde va duc picioarele, fara harta, fara traseu prestabilit. Daca aveti doua zile la dispozitie, invatati orasul ca-n palma.

Casele care orneaza marginile canalelor sunt din acelasi film cu cele din Amsterdam, adica au forma aia lunguiata, cu ferestre inalte. Oricat de timid ai fi, nu ai cum sa nu te uiti inauntru la ce se intampla in ele. Cred ca am vazut in Bruges cea mai frumoasa casa din viata mea. Candelabre grele ii atarnau de tavan si tablouri cu rame aurite se odihneau pe peretii de un albastru inchis. Am stat 20 de minute sa ne uitam la acel interior din care orice om normal la cap nu ar mai iesi vreodata. Daca tot locuiesti in perfectiune, de ce ai mai pleca de acolo?

Poate sa bei o bere undeva, pentru ca daca este ceva din abundenta in Bruges atunci acel lucru este berea. Si sunt o gramada de locuri unde poti bea o halba aici, pentru ca desi este un oras mic, Bruges-ul pulseaza de viata. Sunt o gramada de restaurante si baruri, unul mai frumos ca altul, care te asteapta cu mesele aranjate.

Si mai oriunde te-ai afla, nu ai cum sa scapi de privirile turnului care domina orasul, o racheta medievala de 83 de metri din secolul al XIII-lea.

Te mai plimbi pe strazi pana te ia frigul, mai bei ceva cald, mergi din nou pe canale. Turnul vegheaza asupra ta. Dormi un pic. Mananci din nou acel mic dejun fabulos care ar scoate din foame jumatate din Africa si o iei din nou pe strazi, fara tinta. Unde vrea Bruges-ul, acolo ajungi. Treci pe langa biserici, deranjezi covoare de frunze, pozezi ceata pe canale de dimineata, strangi mai tare fularul pe langa tine, te imaginezi traind in casele perfecte, cu viata perfecta, cu linistea pe care ti-o da un loc perfect.

Si apoi pleci, revii la ale tale, mai putin perfecte, mai putin aranjate, dar cu o mica oaza de liniste in minte.

Cand am parasit Bruges-ul, parca si magia s-a risipit. Toata Belgia era in greva, trenurile nu mai mergeau, iar noi trebuia sa ajungem in Ghent si apoi in Bruxelles. Buna dimineata, lume reala! Adio perfectiune!

Dar despre asta alta data. Pentru moment, Bruges-ul trebuie sa ramana de poveste, cu o ciocolata calda,  un fular in jurul gatului si atat…