Raiul pe pamant, adica muntii Iezer-Papusa

Nu o sa scriu mult de data asta pentru ca nu as face altceva decat sa ma aventurez intr-o insiruire de clisee care ar aduce teribil de mult cu o compunere de clasa a patra. Da, atat de frumos a fost traseul pana pe varful Papusa incat nu am cuvinte sa-l descriu. Si iata cum am debitat si primul cliseu.

Trezit la 4:30 dimineata, ca aproape de fiecare data cand plec cu Oxigen la munte. Sambata. Au urmat seria de injuraturi matinale si cele 20 de minute de indoieli. Sa ma duc, sa nu ma duc, hai, ma, ca ai dat bani, pai si ce, 210 lei ma fac pe mine? Injuraturi. Luat rucasul in spate si coborat in p@Stele m@-$ii la metrou.

Am ajuns la Horoscop si m-am mai luminat. De data asta tura era in muntii Iezer-Papusa, Carpatii Meridionali. Tura incepe de la Cabana Voina care este situata la cativa kilometri de Campulung. Eu inainte de a pleca in tura asta nici nu stiam unde este Campulung, asa ca sa va faceti o mica idee despre ce guru al geografiei va povesteste chestiile astea.

Pe la 10 am ajuns la cabana, ne-am lasat inutilitatile in camera, am luat apa si mancarea, dulciurile si fructele si am plecat.

Si de aici ar trebui sa inceapa avalansa de clisee de genul eu frumusete de acest fel nu am mai vazut in viata mea, ma simteam ca undeva prin Alpi, ca asa am vazut eu in filme, imi venea sa ma rostogolesc de bucurie printre miile de branduse, dar o sa va scutesc de astfel de prostioare si o sa va las sa va uitati la fotografii.

Ce vreau totusi sa va spun care sa fie si cat de cat util, mai util oricum decat comparatiile de clasa a patra?

Urcusul pana pe varf, care are circa 2.400 de metri, a durat sase ore. Nu este usor. Am avut o portiune in care am vorbit urat, in gand, evident. Odata ce mi-am gasit insa ritmul, a fost ok. Vremea a fost perfecta. Trei sferturi din traseu l-am facut cu un tricou pe mine. Pe varf a inceput sa bata vantul asa ca am pus o bluza, o foita care ma izola si o geaca, totul asortat cu o pereche de manusi si o caciula. Da, tot imi era frig.

Am descoperit ca viata in plastic este minunata, asa ca uitati de bumbac cand plecati pe munte.

Sus, pe varf,  privelistea este absolut senzationala. Se vede Piatra Craiului in toata frumusetea ei ascutita, se vede varful Moldoveanu, se vad Bucegii, se vede raiul pe pamant. Inca mai era putina zapada sus, suficient de uda ca sa ma faca fleasca la picioare.

Pe traseu aveti un singur loc de unde sa va alimentati cu apa. Eu am plecat de la cabana Voina cu 2,5 litri de apa si nu m-am intors cu mare lucru.

Coborarea a durat vreo trei ore si este si ea destul de dificila. Pentru unii. Pentru mine a fost evident floare la ureche. Ma bazez pe faptul ca aveti simtul umorului si ca nu ma luati in serios.

Am ajuns la Cabana Voina undeva pe la 7 seara, cred, am baut jumatate de bere si m-am certat cu chelnerita pentru ca biata femeie nu mi-a adus mancarea suficient de repede. In fine, la ce foame mi-era, nu prea mai avea ce sa faca sarmana angajata. Lucrurile scapasera complet de sub control. Foamea ma transformase intr-o bestie. Am mancat intr-un final cea mai buna ciorba de vaca din viata mea, cu cei mai buni cartofi prajiti din viata mea si cu branza vietii mele peste salata existentei mele. Desigur, putea sa-mi dea conuri de brad in scoarta de copac si sa-mi spuna ca-s sarmale. Eu as fi crezut-o si as fi cerut si smantana.

Dupa acestea, m-am dus in camera si am adormit. Am lesinat de fapt pana a doua zi.

Traseul a avut circa 20 de kilometri si a scos tot raul din mine. Acumulasem ceva. L-a inlocuit cu rai, cu covor de flori si cer albastru si cu cele mai ascutite creste pe care le-am vazut in viata mea. Clar, una dintre cele mai frumoase ture facute de mine. O dau iar in clisee. Ma opresc, dar asa frumos a fost incat nu-mi vine a crede. Gata. Chiar ma opresc. Bai, dar cum a fost…Gata. Ce frumos a fost la munte! Termina!