Tosca la Opera Nationala Bucuresti sau ce poti sa faci cu 35 de lei?

Eram intr-o zi la metrou si am vazut un afis care mi-a atras atentia. Un spate de femeie pe un fundal rosu, imbratisat de petale de trandafir si de otelul unei sabii. Este afisul de prezentare al operei Tosca de Giaccomo Puccini.

Premiera a fost vinerea trecuta, pe 6 iunie. Evident ca nu am mai gasit bilete pana m-am miscat eu, dar la concertul de duminica mai erau niste locuri, la balcon. 35 de lei. 35. Mai mult, biletele se pot lua direct de pe site-ul Operei, de aici. Am cumparat. Nu sunt o cunoscatoare a operei, dar pot sa spun ca experientele pe care le-am avut pana acum au fost mult mai reusite decat multiplele tentative de a vedea o piesa buna de teatru. In plus, trebuie sa mergeti macar o data sa vedeti de ce atatia oameni se incapataneaza sa fie fascinati de acest fenomen.

Tosca este o opera compusa din trei acte care dureaza circa doua ore, cu pauze cu tot. In linii mari povestea este urmatoarea si este bine s-o stiti pentru ca veti intelege mai bine tot spectacolul. In plus, mai scutiti si ceva bani in loc sa-i dati pe pliante. Asadar, despre ce este vorba?

Un fost consul al Republicii Romane evadeaza si se ascunde intr-o biserica. Aici un pictor lucreaza la un tablou care-o infatiseaza pe Maria Magdalena. Cei doi isi dau seama ca se cunosc iar pictorul este de acord sa-si ascunda vechiul prieten de politie. In scena intra Tosca, iubita pictorului iar atunci cand vede tabloul isi da seama ca Maria Magdalena din tablou semana bine cu o marchiza. In fine, pictorul reuseste s-o linisteasca pe Tosca, iar dupa ce aceasta pleaca, isi ia vechiul prieten si merg sa se ascunda in castelul sau.

In scena, adica in biserica, intra seful politiei. Cumva revine si Tosca aici. Seful politiei gaseste un evantai al marchizei si-l foloseste pentru a sadi in inima Toscai umbra indoielii. Tosca pleaca val vartej spre castelul pictorului, acolo unde se ascundea si consulul, dar este urmarita de oamenii sefului politiei. Pictorul este capturat, consulul, nu. Seful politiei incepe sa-l tortureze pe pictor pentru a afla unde s-a ascuns evadatul, dar acesta nu vrea sa recunoasca nimic. Mai mult, seful politiei il condamna la moarte pe pictor in zorii zilei. Pentru a-l salva, Tosca este dispusa sa accepte avansurile sefului politiei, nu inainte insa de a-l face pe acesta sa semneze un decret de eliberare. Cand vine s-o imbratiseze, sefului politiei se alege cu un cutit in spate din partea focoasei Tosca.

Pictorul este eliberat, dar a doua zi trebuia sa se prezinte oricum la executie, de ochii lumii sa spunem. In locul unei executii simulate insa, are loc o executie reala. Pictorul moare, iar Tosca innebunita de durere alege sa-si ia viata, aruncandu-se in gol.

Veti vedea, daca nu ati mai fost pana acum, ca deasupra scenei Operei din Bucuresti este un ecran unde este tradus dialogul dintre personaje, dar nu stiu daca este sufiecient fara sa cititi povestea inainte.

Recunosc, primul act nu prea mi-a placut. In plus, Opera are nevoie rapid de o modernizare pentru ca scaunele de la balcon cel putin sunt reale instrumente de tortura. Sunt atat de mici, strambe, cu buretele rupt, incat trebuie sa te misti din cinci in cinci minute ca sa nu amortesti. In al doilea si al treilea act insa, am inlemnit. Nu mi-a mai pasat de scaune, nu mai simteam nimic, decat vocea Toscai, interpretata de soprana Iano Tamar. Doar vocea Toscai te cuprindea, iti insera socuri de emotii, iti umplea ochii de lacrimi.

In plus, orchestra care este ascunsa sub scena, este condusa de un dirijor femeie, de canadianca Kery-Lynn Wilson. Doamna aceasta este magica. O tipa slabuta, cu un par blond strans intr-o coada simpla, imbracata intr-un costum negru. Cand incepe insa sa-si agite bagheta, ai impresia ca muzica tasneste din betisorul acela, nu din arcusurile viorilor sau tevile flautelor. Toata orchestra aceea i se supune iar ea cu mainile plamadeste parca sunetul.

Mergeti sa vedeti cum se naste muzica pentru ca Tosca se mai joaca si in weekend-ul asta, pe 13 si pe 15 iunie. Nu aveti cum sa cheltuiti mai bine 35 de lei.

One thought on “Tosca la Opera Nationala Bucuresti sau ce poti sa faci cu 35 de lei?”

  1. Sa speram ca cei de la M. Culturii vor gasi fonduri si pentru renovarea acestui edificiu reprezentativ. Daca nu dam un leu si pentru Opera Romana ca merita 1oo%.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *