Daca pleci din Dubrovnik spre Split, in drum dai de Zaton si de Konoba Kasar. Konoba este un fel de crasma. Este plina Croatia de konobe, dar la Kasar am mancat o caracatita, ba nu doua, si am gustat un file de ton mai bun decat caracatita mea grozava. Si am mai luat creveti si calamari. De la altii, normal, dar inainte am facut o baie de vreo ora ca sa-mi fac pofta de mancare si sa-mi ajut prietenii la nevoie fara voia lor. Baie sarita de pe stanca dupa o perdea de pini verzi in mare albastra. Exact cum imi place mie.
Ne-am mai oprit si in Ston, un loc unde este un zid de aproape 7 kilometri cocotat pe munte si unde inca mai functioneaza o fabrica de sare. Lumea era in pregatiri pentru meci. Juca Spania cu Croatia in seara aia. As fi ramas in Ston si as fi mancat scoicile faimoase de aici, dar trebuia cumva sa ajungem si in Split. Drumul acesta, dintre Dubrovnik si Split este o destinatie in sine. Munte si mare, lacuri care comunica unul cu altul, golfuri si ferme de scoici, pamanturi cu vita de vie. Nu am mai vazut brazde atat de fertile precum cele ale Croatiei. Poate in Italia. Erau obscene. Aloe cat casa, smochini, rodii, lamai, portocali, totul pe o tara ca o fasaie.
In Split am ajuns la ultimul sfert de ora al meciului. A batut Croatia. A scos Spania. Ei au avut noroc. Nu au jucat cu o echipa redutabila precum cea a Albaniei si nici nu i-au furat arbitrii. Am ajuns in ziua solstitiului. Ei zic ca aceasta este prima si a verii si o sarbatoresc ca atare printr-o petrecere enorma intr-un parc. Am ajuns din intamplare acolo. Nu era sarbatoare doar pentru ca ei castigasera un meci greu. Incepea vara cu adevarat. Cred ca am stat pana la 4 dimineata, nu mai tin minte. Nu a fost un party foarte bine organizat, dar era un party cu ceva aparte pentru ca erau multi tineri, iar eu tocmai intinerisem de la cata baie am facut. La intoarcere, Split era cuminte ca un copil pedepsit. Alb si el. Cu strazi sclipitoare si cu lumini oglindite pe piatra.
In Split este palatul lui Diocletian. Tot centrul vechi este cetatea lui. Ne-am urcat in turnul bisericii si am vazut totul de sus, am intrat in toate templele, dar niciunul nu ne-a placut mai mult decat cel al statului degeaba la pahare cu bere rece si Pelinkovac aromat. Am cunoscut un localnic care se plangea ca italienii vorbesc mult, dar el habar nu avea ca vorbea mai mult decat orice italian pe care l-am intalnit vreodata. Un lucru bun a facut. Ne-a dus la Villa Spiza, o crasma de la iesirea din centrul turistic, cu cateva mese si cu bucataria deschisa.
Imi place sa ma uit la oameni cum gatesc. Mi se dilata pupilele de placere. Parca fac dragoste. Am luat creveti cu sos buzara, o specialitate locala. Sosul asta are aproape tot ce este mai bun in lume si anume usturoi, rosii, ulei de masline, ceva patrunjel, ceva condimente. Cu mainile am mancat si am intins cu painica in sosul ala. Si am impartit si cu cei de la masa, nu neaparat cu inima deschisa, dar trebuia sa vada si ei cat de bun era. Poza nu arata bine ca-mi tremura mana. Si am mai luat o prajitura din mamaliga cu crema de lamaie si o alta crema pe deasupra si am mai luat si o prajitura de ciocolata fara faina care pe deasupra avea gem de visine. Aratau aproape ilegal. Voi ati auzit de ceva mai bun? Mintiti.
Cititi continuarea aici.
Cititi si:
Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 1
Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 3
Croatia si Muntenegru si nimic in plus. Ep. 4
7 comentarii
dina
Sa-ti spun ceva, inainte de toate, stii ca la Ceatalchioi exista un zaton? Acum nu prea mai are apa . Poate candva, cineva se va apleca si asupra acestei zone.
Sa te mai prind ca-mi faci observatie cand fac painea sau mamaliga dumicati si inmoi in sos, bineinteles cu mana.
Multa vreme am spus ca atunci cand voi iesi la pensie am sa merg intr-o croaziera pe Dunare acum m-am razgandit, voi merge in excursie in Croatia si Muntenegru. Totul pare fabulos.. ai si tu o mare contributie la aceasta decizie
Simona
Mei…scrisul tau, modul in care povestesti, punerea in cuvinte a unor „momente vizuale” este absolut genial! Multumesc pentru articolele tale!