Sala era plina ca de fiecare data cand se proiecteaza un film romanesc. Speranta moare ultima si multi inca mai spera. Incepe filmul cu o mica intarziere. Autoportretul unei fete cuminti. Imi placea tipul gol de pe afis. Recunosc, atat de superficiala sunt. Il vazusem si in „De ce eu?” si-mi placuse.
Am aterizat azi si am plecat maine (vorba vine) avand la dispozitie cel mult patru ore pentru a ma plimba prin Iasi, dar sentimentul a fost bun. Dragostea e acolo, printre tei.
Sambata. 4 dimineata. Imi crapa capul de somn. Cumva totusi am evadat din pat si cam 2-3 ore mai tarziu eram in aer. La propriu. Cu un balon cu aer cald si cu cei de la InAir.
Aici nu este vorba despre cine stie ce minune biblica, ci despre o senzatie necurat de buna. Sambata trecuta am facut pentru prima data wakeboarding si aproape ma oftic ca plec in weekend in Vama si nu repet experienta.
