Aseara nu mai aveau lumanari la Mega Image-ul de langa Colectiv.
„S-a epuizat stocul. Aducem maine.” Zambea vanzatoarea.
Oare cate lumanari a vandut Mega Image-ul ala de Craciun sau de Paste?
Nu mai era asa de multa lume. Lumanarile aprinse erau puse ca niste brazde pe asfalt. Puteai sa treci printre ele. Ogoare. Cimentul era plin de ceara.
Prima data cand am fost pareau mai multe. Era duminica. Am fost intr-o termocentrala odata si pe o fereastra am vazut cazanul in care se ard carbunii. La fel de puternica mi s-a parut caldura lumanarilor in acea duminica. Ieri seara nu mai era la fel. Aveam niste flori urate cu mine. Mi le-a vandut o tiganca cu un leu. Afaceri se fac din orice. M-am plimbat printre brazdele de lumina.
Parca imi era mai bine. Parca imi trecuse. Si apoi le-am vazut.
In fata Pionierului este un spatiu oval cu niste banci. Acel spatiu este acum plin de saci de gunoi imensi. Saci de gunoi plini cu cadavre de lumanari. Unul peste altul. Fiecare om a venit si a aprins o lumanare. Mii de oameni. Zeci de mii. Fiecare si-a lasat o bucata de suflet acolo. Nu ma puteam dezlipi de langa acel munte de particule de suflet.
Mi-am amintit de un alt om.
Spunea ca este cutremurat si profund indurerat de tragicul accident. Apoi, cand lumea a iesit in strada dupa ce a aprins lumanari si a schimbat un guvern, tot omul ala a chemat strada la discutii de pe-o zi pe alta. Ce sa caute strada la palat? Strada e strada daca e in strada. De parca 25.000 de oameni se stransesera premeditat. Omul asta spunea ca vrea sa asculte ce are de zis strada. Nu ai televizor? Nu stii sa citesti? Este meseria a 25.000 de oameni sa-ti spuna ce premier sa pui? Ce ai pazit un an? De ce ma pui pe mine sa-ti fac si treaba asta cand ar trebui sa-mi multumesti ca ti-am pus pe tava cel mai important moment din viata ta politica? Ti-am mai facut un cadou si acum un an. Nu ai dat nimic la schimb.
Iar ieri, dupa 47 de tragedii, care azi au ajuns la 48 (64), tu ti-ai gasit sa-ti pui clop pe cap si sa zambesti cu coarne de cerb in brate? Asta era prioritatea? Circ cand lumea isi plange mortii? Circ cand o tara intreaga e cu ochii pe tine? Daca nu va dati seama, va spun eu. Un pompier se duce la munca avand menirea de a salva zeci de oameni. Un doctor la fel. Un politician, un PRESEDINTE se duc la birou cu mandatul de a avea grija de 20 de milioane de oameni. De aia nu ne facem toti pompieri, doctori sau presedinti. Nu toti avem acest curaj. Nu toti putem duce astfel de responsabilitati in spate. M-am plimbat si eu cu un BMW. Asa e, parca lumea e mai misto, dar apoi am luat metroul spre garsoniera mea si mi-am revenit. Voi va mai reveniti? De greutatea grijilor ar trebui sa te duci inconvoiat la munca, nu de greutatea clopului.
De circ crezi ca ducem lipsa? De asta avem destul. Painea ne cam lipseste.
„ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România în care promisiunile sunt onorate. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara unde fiecare își face bine treaba.”
Daca asa stau lucrurile, nu stiu ce mai cauti tu aici. Poate ar trebui sa pleci si tu. Pas cu pas.
Un comentariu
dana
Viata merge inainte! Cu bune, cu rele, cu revolta, cu lacrimi, cu bucurii, cu evenimente,.. merge inainte! Noi trebuie sa invatam sa iertam si sa iubim asa ne vom bucura mai mult de viata.