Atena, test de memorie la trei luni de la eveniment

O sa scriu repede acest text. Nici macar nu ridic ochii de pe tastatura, asa ca ma scuzati, va rog, daca mai gresesc. Scriu repede ca sa nu uit. Am fost la inceput de martie in Atena, pentru prima data in viata mea, dar din martie toata viata mea s-a schimbat asa de rapid, ca uit azi ce am facut ieri, daramite ce am facut acum trei luni. Doamne, ce am facut acum trei luni?

Am stat undeva langa Acropole intr-o Atena care are un centru destul de mic, dar suficient de interesant pentru a nu te plictisi trei zile, cat am stat noi.

Primul lucru pe care l-am vazut a fost Muzeul Acropolis, situat chiar la baza sitului arheologic Acropole. Rar mi-a fost dat sa vad un muzeu mai minunat ca acesta, nu atat prin frumusetea exponatelor, cat prin felul in care era luminat. Acea cladire putea sa fie goala si tot ar fi fost o opera de arta datorita felului in care luminile ii imblanzeau colturile. Ca o femeie frumoasa. Ce nevoie are de straie? Grecii stateau pe terasa la poalele ruinelor. Beau cafea molcom sub protectia acelei lumini perfecte.

In muzeu, in care se poate intra gratuit datorita „vigilentei” sporite a garzilor, am stat minute in sir si m-am uitat la impletituta de marmura din pletele cariatidelor. Originalele sunt in muzeu, copiile tin tone de piatra afara.

Era racoare in Atena, dar ne-am plimbat un pic prin Plaka, cartierul amplasat in zona metroului Acropoli. Strazile mici erau pestrite de oameni si pisici, dar parca era din ce in ce mai frig. Norocul nostru a fost ca ne-a iesit in cale cafeneaua Yiasemi.

La intrare in Yiasemi era o masa plina de prajituri. Cafeneaua era incalzita de un semineu si de o colectie minunata de mici obiecte care creau o mare atmosfera. Am gasit o masa si ne-am asezat. Am luat doua prajituri si o ceasca generoasa de ciocolata calda. Din pacate, o prajiturica mi s-a sters din minte, dar la cate am uitat in ultima vreme…Una insa va ramane cu mine ceva timp de acum incolo. Avea o textura asa de interesanta…Nu era nici crema, dar nici coca, nici placinta, dar nici pandispan. Avea aroma de portocale si de lapte si poate o pudra de migdale? Nu mai stiu, dar ceea ce stiu este ca ea a ramas cu mine, deci a fost o parte importanta din relatia mea cu Atena.

A doua zi se facuse cald. La inceput de martie, in Atena, tricoul devenise sufocant. Am urcat la Acropole si nu am platit nimic pentru ca ne-am nimerit sa fim acolo in prima duminica din luna cand intrarile la muzee sunt gratuite. Am economist 12 euro. Bani de prajitura. Frumos Acropolele, nespus de frumos, cu toate schelele care se catarau pe marmura alba, cu toate hoardele de turisti. Este ceva foarte linistitor in piatra, in felul in care se vede orasul alb de sus, in modul in care se linisteste zgomotul.

Ne-am plimbat apoi prin cartierul Monastiraki, unde este o piata de vechituri atat de pestrita, ca pentru un moment am avut impresia ca sunt undeva prin Amman sau printr-un bazar oriental oricum. Pusi pe negot grecii, desi nu se au bine cu turcii, pusi pe zambete si pe vandut prostii. Pusi pe stat degeaba si pe baut cafele. Suna bine greaca in gura lor, are o savoare aparte cand ii auzi vorbind la terase, cu munti de salata in fata, cu felii generoase de branza si cu ochelarii de soare pe nasul deja ars. Suna bine. In plina strada, undeva intr-un colt sfaraia un gratar. Un grec stropea lamaie racoroasa pe tentacule de caracatita. Aratau grozav, si caracatita, si grecul. Nu ne era prea foame, asa ca am mai colindat strazile si am aruncat ochii dupa chilipiruri. Iar cand ni s-a facut foame, am mancat musaca doldora de calorii si kebab si tzatziki pentru ca, cel putin in opinia mea, nu exista om mai tampit decat ala care-si numara dumicatii intr-o tara straina.

Undeva, pe langa piata lor centrala, Dimotiki Agora, pe care am prins-o inchisa, este un cartier plin de imigranti. Acolo chiar ai impresia ca esti in alta lume, dar locul este atat de autentic incat nu poti sa nu te opresti si sa nu te uiti la viata aia care are un cu totul alt ritm fata de cea de pe strazile principale. Este un grafitti asa de misto in Atena, incat nu o sa il uit vreodata. Aproape ca in Berlin.

Daca depasesti insa zona de aglomeratie, de bazar, si te duci pe strazile intortochiate din Plaka, una dintre cele mai frumoase parti ale Atenei este Anafiotika. Ai senzatia ca esti pe o insula. Casele sunt atat de apropiate incat nu pot trece doi insi, unul langa altul, iar strazile sunt albe. Doi batrani mancau sigur ceva bun intr-o casa mica precum o scoica. Poate chiar scoici…Pisici lenese dormeau cate 5-6 concentrate in acelasi loc. Le era sila sa mai lupte pentru teritorii.

Atena are o arhitectura uluitoare, cel mai bun exemplu in acest sens fiind Stavros Niarchos Foundation Cultural Center, un centru cultural care la momentul in care l-am vizitat eu era la ultimele retusuri. Intr-o Atena de legenda, cladirea asta vine din alta lume, cu colturile sale, cu formele curate, liniile drepte, cu invazia de sticla, gradinile suspendate. Este uimitoare. Ramane si ea cu mine, langa prajitura aceea cu textura incerta. Ce-o fi fost, doamne?

Si tot ca o mostra de arhitectura impecabila este si cartierul de la poalele muntelui Lycabettus, cel mai inalt punct din Atena, de unde puteti vedea un apus ca un fagure de miere. Am vazut in cartierul de acolo un bloc atat de frumos, incat as fi fost in stare sa fac lucruri discutabile pentru un coltisor numai al meu. Nu mi s-a dat ocazia. M-am intors in Pantelimon.

Musai sa va coordonati in asa fel incat sa prindeti o schimbare de garda la Parlament. Stiti ce va ramane in minte? Lentoarea cu care se misca garzile si sunetul pe care il fac pasii lor cand lovesc cu ciupiceii de caldaram. Parca sunt copite. Cu asta ramai in cap.

Nu stiu de ce, nu am dormit deloc bine in Atena si nici nu am inteles de ce oamenii au tendinta de a se imbraca destul de…a la Babadag, 1990?

Se vand alune tare bune pe strazile din Atena, sa mancati, si sunt terase multe , multe, pentru toti oamenii cu pofta de stat, dar care critica statul.

Am vazut o pisica in Atena care arata ca o leoaica. Mi-a aruncat o privire atat de sictirita incat mi-a fost rusine sa o mai pozez. Ma transformasem in soricel in fata alintatei…

Este misto sa scrii dupa ce trece mult timp de la o calatorie. Ramai cu aromele puternice. Am ramas cu textura prajiturii si cu imaginea tentaculelor de caracatita pe gratarul din inima orasului. Cu zambetul mosului care vindea reviste deocheate si cu forfota orientala. Cu muzeul in care lumina era cel mai pretios lucru, cu parul de marmura impletita al cariatidelor, cu Acropolele cu o dantela de schele, cu mierea care coboara peste oras la apus, cu o umbrela aruncata intr-un gang, cu gradinile suspendate de la Stavros Niarhos si cu arhitectura minunata de la poalele muntelui Lycabettus…si cu sunetul de soson metalic pe caldaramul din fata parlamentului. Toc-toc, toc-toc…

Am mai multe amintiri de acum trei luni decat de acum trei zile. Cred ca este absolut evident ca mintea mea e bine la ea acasa, dar ca musai trebuie sa dau Pantelimonul pe Atena, daca vreau sa o pastrez asa.

Toc-toc…hhhsssttt…Stop.

Intrebari esentiale despre Atena:

Cu ce ajungem? Ryanair are zboruri spre Atena. Pe mine m-a costat biletul 30 de euro.

Unde stam? Aici.

Unde papam? Incercati cafeneaua Yiasemi si ceva mai consistent la Thanasis. Inghetata gasiti la El Greche.

Unde ne plimbam? Prin cartierele Monastiraki siPlaka, cu oprire obligatorie in Anafiotika.

Ce muzee/chestii culturale vizitam? Obligatoriu Acropole, Muzeul Acropolis si Stavros Niarchos Foundation Cultural Center. Vedem si schimbarea de garzi de la Parlament. Poate si piata Dimotiki.

Best view: Muntele Lycabettus

Bine de stiut: In prima duminica din luna, intrarea la muzee, inclusiv la Acropole, este gratuita

Cat stam? Trei zile sunt suficiente.