Fifty Shades of Grey. Toata lumea o citea pe plajele insorite din Corfu. Am observat ca erau numai femei, dar mi-am zis ca baietii oricum nu prea mai citesc asa ca nu este nimic in neregula cu publicul covarsitor feminin al acestei carti. Fifty shades of Grey in toate librariile din Napoli. Gluma lua amploare. Bestseller mondial si absolut, pe primele pagini din New York Times sau din WSJ. Mi-am zis ca trebuie sa fie ceva cu cartea asta de ma urmareste peste tot. Am pandit librariile de la noi si intr-o seara mi-am luat primele doua volume dintr-un foc. Am dat cam 100 de lei pe ambele si am fugit repede acasa sa citesc ceea ce speram din toata inima sa fie noua trilogie Millenium. Puteam la fel de bine sa deschid cel mai mare tomberon si sa arunc banii acolo.
Stiu ca noi acum ne ocupam de locuri de vizitat in lumea asta mare si frumoasa, dar totusi trebuie sa va previn de acest pericol sub forma de carte care va paste la tot pasul.
La fel ca si mine veti gandi. Daca au cumparat-o 60 de milioane de oameni (de femei, sa recunoastem), o fi ceva de capul ei, ca doar nu toti or fi tampiti (tampite este cel mai corect). Eu m-am simtit ca o tampita dupa ce m-am apucat sa citesc Fifty Shades of Grey. Atat de tampita ca mi-era rusine cand ma intreba cineva ce anume citesc. Spuneam sincer, o tampenie, dar mergeam mai departe pentru ca nu mi-a placut niciodata sa las carti neterminate.
Pe scurt. Ea tanara, pura, cu parul ca naiba, cu haine de tocilara si cu o prietena beton, isteata, cu trup de zeita. Prietena jurnalista la ceva publicatie a scolii face o gripa si o trimite pe amica ei insipida la un interviu cu sponsorul institutiei de invatamant. Normal, acest sponsor este Dumnezeul barbatilor, este Fat Frumos. Este tanar, bogat, destept, cu un imperiu ridicat de el insusi, care are tot ce-si doreste, care este inconjurat de zeite. Evident tipul este dereglat, infiat, abuzat si asa mai departe. Ce sa vezi? Imediat se indragosteste de eleva noastra stearsa pentru ca, pentru ca, a da, pentru ca…o fi avut el motivele lui. De cate ori nu se intampla asa in viata reala? A da, tipul este innebunit de fiecare data cand ea isi musca buzele. Tare sau ce?
Dupa scena de dragoste la prima vedere care este atat de expirata incat nici la categoria cliseu nu cred ca mai poate fi integrata, urmeaza cam 500 de pagini de iubire necenzurata descrise astfel incat sa inroseasca urechile unei fetite de maximum, maximum 14-15 ani. Si dupa toate scenele de sex descrise fara prea multa imaginatie rezulta ca el este dezaxat, are nevoie de control si prin anumite picanterii de revista porno de doi lei scoate raul din el. Asa se vindeca omul. Iar ea, vai micuta de ea, dupa ce accepta vreo 5.859.897 de partide, pleaca pentru ca nu mai putea suporta. Si asa se temina cartea. In coada de peste cum s-ar spune numai ca aici nu prea se aplica pentru ca nu cred ca cineva are nervii de a merge mai departe cu a doua sau a treia parte. Te doare-n cot de ce se mai intampla si-i multumesti Celui de Sus ca s-a terminat primul volum.
Dincolo de ridicolul expresiilor de genul “zeita mea intima”, cartea este plina de o serie de alte tampenii. Asa cum am spus, el moare cand ea isi musca buza de jos, el este o bruta care nu doarme niciodata cu victima sa, pe care o foloseste sexual ca sa scape de demoni, dar cu tanara ingenua merge. Cu ea animalul se inmoaie si doarme ca un iepuras mic care apoi se duce si canta la pian, pentru ca normal ca dincolo de a fi un guru financiar, este si un maestru al pianului. Ca orice barbat, de altfel. El ii tot da cadouri, ea sfioasa le tot refuza la inceput, dar hai bine primeste pana la urma masina, laptoul, telefonul, hainele. Dar sa fim bine intelesi. Ea nu este o prostituata. Este o fata ingenua care are niste avantaje pentru ca-si mai ia din cand in cand cate o bataita.
Jur ca daca era un roman pornografic pursange, sincer, pe fata, nu cred ca mai aveam o problema, dar asa, amestecul acesta de puritate prefacuta invelita in sex salbatic si pe graba produce greata. Si produce greata pentru ca la fel ca orice carte proasta pretinde ca este altceva, pretinde ca are un story, pretinde ca este o drama erotica, cand de fapt este un pornosag de doi bani. Care este acel story? Pai si mai pe scurt decat v-am spus mai sus este asa: O tipa stearsa se indragosteste de un tip frumos si bogat. El are ceva probleme la mansarda. Ea fuge. Chiar trebuia sa taiam padurea ecuatoriala ca sa fie printate cele trei propozitii de mai sus in 60 de milioane de exemplare? Atat de vinovata ma simt ca am dat banii pe Fifty Shades of Grey, incat cred ca o sa plantez un copac.
M-a enervat cartea asta pentru ca a fost exact ca un film porno prost cand vine instalatorul acasa si ca din pura intamplare stapana are doar desuuri pe ea, el doar o salopeta pe pieptul gol si intre repararea unei tevi si montatul unui robinet este loc si de o scena de amor ieftin pe gresie. De ce nu trecem direct la subiect? Chiar are cineva nevoie de toata poleiala aia de intriga, de dialog, de ce-or fi alea? Asa si cu cartea asta. Ce naiba ne mai trebuie pagini in care fata aia are procese de constiita, cand se preface ca nu vrea, dar de fapt vrea si tot asa.
Vreau sa mai spun un lucru. Nu am nimic cu literatura de consum. Asa cum spuneam, speram din tot sufletul sa fie o noua trilogie Millenium, trilogie citita cap coada, pe nerasuflate. Nu putem citi numai carti grele, cel putin eu nu pot. Am nevoie si de carti bestseller, blockbuster si asa mai departe.
Dar cartea asta ar trebui interzisa in librarii. Atat de proasta este. Si nu pentru ca sunt eu timida sau mai stiu eu ce, ci din simplul motiv ca este penibila. Da, acesta este cuvantul. Penibila. Nici macar proasta. Obscen de penibila. Asa ca va rog din toata inima sa nu dati banii pe aceasta carte. V-o imprumut eu. Mai bine luati suta aia de lei si beti 4 pahare de vin in Biutifiul sau mergeti si mancati ceva bun in Simbio. O sa-mi multumiti.