Continuam de aici: La Grande Bellezza – 2. Corniglia si Manarola

A patra zi am mers in Monterosso al Mare. Vedeti voi, in Cinque Terre vremea a fost magie. Eu cer ca in Italia in vacanta asta nu am mai vazut decat in nord, decat in Copenhaga. Sa revin. Monterossso al Mare este satul care are cea mai generoasa plaja, ba chiar este o plaja cu nisip. Ei bine, in ziua in care am vrut noi la baie, era un soare fierbinte ca un film erotic iar culoarea apei era ireala. Ireala. Plus ca in departare se vedeau coastele impadurite.

Era ceva tropical la toata acea desfasurare de frumustete.

Dupa ce ne-am rumenit bine, am plecat in partea veche a orasului la care se ajunge trecand printr-un tunel. Este superb Monterosso si are un aer de orasel mexican. Erau steaguri intinse dintr-o parte in alta a strazilor si era colorat ca o fiesta in plina desfasurare. In plus, cred ca se mananca tare bine acolo. Chiar langa biserica este o crasma unde se aduceau pastele in niste castroane imense. Mi s-a facut foame instant dar am mai mers pe strazi, m-am mai uitat la oameni si la nimicuri. De foame totusi nu puteam sa scap.

Asa ca ne-am asezat la un restaurant format din trei mese care se numeste Da Eraldo. Ne-am luat un platouas, ca sa-i spun asa, o salata caprese si ceva de baut. Dragii mei, platoul ala era raiul.

Avea fel si fel de branze pe el si bineinteles regele tuturor branzelor, alteta sa, parmezanul. Pe langa acestea erau fel si fel de salamuri, de felii subtiri de prosciutto de vedeai soarele prin ele, o scoica plina de pesto, bobite de strugurei si niste ananas. Mai erau si niste vinete si dovlecei, dar erau ca rudele sarace de la tara pe langa tot alaiul ala. In plus, totul a venit insotit de painica de casa calda. Este ceva in legatura cu mancarea simpla ce nu se poate compara cu nicio fandoseala de restaurant scump. A fost bine.

Citește și:  Cateva ore prin Strasbourg

Cu siluetele remodelate am pornit spre Vernazza unde din nou am prins un cer ca o poveste. Mergeti in turn sa vedeti toata frumusetea aia care vi se asterne la picioare si faceti-va pierduti pe strazi. Uitati-va la oameni care sunt la fel de savurosi ca o mancare buna si apoi luati-o pe langa biserica si mai trageti o tura de scaldat. Se cocea deja apusul si nu mai plecam de langa malul apei, dar vroiam sa ajungem inca o data in Manarola la Nessun Dorma pentru o ultima impresie. In drum spre gara, normal ca ne-am luat o inghetata de la Gelateria Vernazza pentru ca pana la urma asta este protocolul in Italia.

Cand am ajuns in Manarola cerul era roz. O singura data am mai vazut nori asa de roz, in Delta, la Sfantu Gheorghe. Parca trecuse o viata de atunci. Doua. Ne-am asezat pe scaune la Nessun Dorma si am asteptat bezna. Placuta asteptare. Cea mai frumoasa. Mai ca era sa pierdem trenul spre Riomaggiore tot asteptand.

Cititi continuarea aici, La Grande Bellezza – 4. Siena si un inceput de Toscana

Cititi si:

La Grande Bellezza – 1. Pisa si Riomaggiore

La Grande Bellezza – 2. Corniglia si Manarola

La Grande Bellezza – 5. Toscana

La Grande Bellezza – 6. Florenta

 

8 comentarii

Reply

de data aceasta m-am pierdute in poze… natura sa traiesti!
Si inca ceva , n-o sa ma mai vezi la bucatarie, vom trece pe branze si salamuri.. Suna bine, nu?

Reply

multumesc pt aceasta nuvela,eu merg in septembrie si o sa folosesc informatiile tale.voi locui la 2km distanta deManorola ,la ce ora este ultimul tren?

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.