Ne revenim, doamna bancher si domnu’ Nelu?

Ma duc azi la banca sa incerc sa ma bag in sclavie 30 de ani ca sa-mi iau o casa ca, deh, a venit vremea.  Lucrez de zece ani, am un salariu frumusel, numai ca firma la care pontez (ce verb nefericit) zilnic a intrat in insolventa inainte de a apuca eu sa-mi iau casa. Nu a contat salariul, nu au contat economiile mele, nu a contat faptul ca am o casa pe numele meu. Nu.

-Sunteti casatorita?

-Nu.

Bla, bla, bla. Trec zece minute de intrebari. Apoi doamna de la banca ma intreaba din nou.

-Sunteti casatorita?

-Doamna, au trecut zece minute de cand m-ati intrebat asta. Nu m-am casatorit in 32 de ani, nu voi reusi performanta asta in 10 minute. Asta in cazul in care nu vreti dumneavoastra sa va casatoriti cu mine. Nu, nu sunt casatorita.

-A.

Inteleg ca insolventa firmei la care lucrez este in ochii bancii un fel de insolventa personala, dar ce treaba are casnicia? Daca aveam un barbat langa mine si un fier pe inelar, aveam spatele asigurat? Asta e logica?  Mie mi se pare usor rudimentara intr-o societate care se bate cu caramida in piept pentru egalitatea drepturilor si pentru promovarea femeilor, dar in fine, sunt singura si subiectiva din cale afara. Poate am in spate finantatori, poate am parinti belferi, poate, poate, poate. Actul conteaza. Actul si verigheta. Poate sunt singura ca asa-mi place, poate asa voi fi mereu. Putin mai multa politete, doamna bancher, nu ar strica. Poate nu stiati, doamna bancher, dar in ultimii 25 de ani numarul de casatorii din Romania a scazut cu 40%. Numarul nasterilor a ajuns la minimul ultimului sfert de secol. Dar ia ghiciti, doamna bancher, ce a ramas constant? Numarul divorturilor. Nu stiu cat de relevanta mai este, doamna bancher, intrebarea dumneavoastra. In contextul in care se pune tot mai putin pret pe casnicie, ce va mai pasa, doamna bancher, daca sunt sau nu maritata? V-ati fript cu credite date in nestire inainte de 2008, cand se cumparau grajduri cu sute de mii de euro, si acum va uitati stramb la mine ca vin sa va cer 40.000 de euro pentru o casa? De restul banilor fac rost si singura. Dumneavoastra sunteti fericita, doamna bancher, in casnicie?

Alta faza. Incerc sa-mi trag gaze in casa. Este o epopee.  In blocul meu, domnul Nelu este stapanul conductelor. Dupa o lupta de doi ani cu asociatia, un fel de Cosa Nostra siciliana, nu o Camorra napoletana, controlata din umbra de o doamna care nu-si face niciodata aparitia, Nelu a reusit sa-si traga teava. O teava semeata pana la etajul noua. Toti ne uitam cu jind la ea. La Madrina, un fel de regina a buteliilor care vrea sa-i opreasca pe locatari de la conectarea la gaze prin negarea dreptului la avize, dupa cum zic sursele din piata, a fost invinsa. Nelu a reusit. Este sef pe acest gazoduct din Pantelimon si noi trebuie sa ne legam la el, dar tot avem nevoie de avizul de la Nasa asociatiei.

-Spuneti-mi, domnu’ Nelu, ce trebuie sa fac?

-Sunteti casatorita?

-Nu.

-Pfaaa. Pai nu aveti nicio sansa!

-Stati putin.

-Domnisoara, daca nu vine cineva sa dea cu pumnul in masa la mafioata asta, nu aveti nicio sansa!

Dracu stie. Asa o fi, dar eu daca as fi fost domnul Nelu, care a platit 15.000 de lei pentru blestemata aia de conducta, as fi batut eu insumi cu pumnul in masa la mafia blocului numai sa mai fie cineva care sa se lege la conducta mea. De ce? Pentru ca as fi luat o poala de bani. De aia! Inainte de a pune intrebarea aia tampita, m-as fi gandit cum pot eu sa-mi recuperez investitia.  In loc de a vedea un om necasatorit, as fi vazut un sac de bani. Domnul Nelu continua sa fie singur cu conducta lui.

Alta faza, citita aici. Daca vrei sa calatoresti singur, ghici cine e pus la colt? Corect! Bingo! Poarta-n casa! Pai, cum cine? Tu! A, nu ai pereche? Imi pare rau, prietene. Ce-ar fi sa platesti tu pe camera single cat platesc doi pe dubla pentru ca…automobil. Pentru ca ce? Ai costuri duble la o camera single? Din moment ce tot mai multa lume este singura, cam cat de sarac mobilat trebuie sa fii la mansarda ca sa continui sa faci astfel de discriminari?

Citeam aici o chestie foarte interesanta. La locul de munca, de multe ori de la oamenii singuri se asteapta sa le tina locul celor casatoriti cu copii pentru ca ultima categorie, evident, are mai putin timp. Pai, normal! Ce sa faca un om singur a carui viata nu a fost binecuvantata cu un copil? Traiesti degeaba. Ia si munceste.

Nici nu mai vorbesc de investitiile pe care oamenii singuri le fac in nunti, botezuri si alte asemenea, dar pentru care nu primesc nimic in schimb.

Am dat ieri de un articol in Wall Street Journal (il gasiti aici) care mi s-a parut senzational. De cand ma stiu, am avut o problema cu zgomotele pe care le fac oamenii cand mananca. Tin minte ca eram cu bunicul la masa si sorbea ciorba. Aveam cativa ani. Am stat, am indurat si la un moment dat am inceput sa plang de nervi. Imi era rusine sa-i spun ceva, dar nu mai puteam. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Mor daca cineva plescaie, daca-si suge maselele. Mor. Aparent, chestia asta, spun oamenii de stiinta, este o boala, misophonia, de care ar suferi circa 20% din populatia lumii. Aici mi s-a cam rupt filmul. Adica una din cinci persoane sufera de boala asta, iar oamenii de stiinta dezbat daca este o tulburare PSIHIATRICA? Bai, sunteti nebuni? O are unul din cinci oameni! Inseamna ca este o normalitate, nu un derapaj. Da, ma deranjeaza tare, mai tare decat pe ceilalti, cand plescaie cineva. E OK sa plescaie cineva in capul meu, dar nu e normal sa ma deranjeze destul de tare?

Asa e si cu singuratatea. Din ce in ce mai multi oameni sunt singuri, dar cumva tot ei sunt exceptia in timp ce toata lumea aplauda ipocrit casatoria. Eu zic sa ne revenim, doamna bancher si domnu’ Nelu, si sa recunoastem ca nimanui nu-i place zgomotul de masele supte. Nu este nicio boala, in niciunul dintre cazuri, ci aproape o normalitate.