Noroc cu Macy Gray

Ieri am avut o zi oribila, o zi dintr-aia pe care nu o merita niciun om, in care iti dai seama ca ti-ai pierdut anii de pomana, in care regreti toate deciziile luate, in care arati ca dracu, in care primesti lectii pe care nu le-ai cerut de la persoane cu care nu ai nicio treaba. Pe scurt ziua perfecta de emigrat sau de facut ceva urat omenirii. Noroc ca a venit seara si cu dansa a mai venit si Macy Gray la pachet cu doua negrese strasnice care au cantat de parca viata lor ar fi depins de acest lucru.

Recunosc. Nu sunt mare fan Macy Gray. Stiam si eu 2-3 melodii, dar era ceva in legatura cu vocea aia memorabil de ciudata care m-a dus la Sala Palatului aseara si slava Domnului cu acel ceva.

Inainte de Macy a mai cantat o formatie, Moonlight Breakfast daca-mi aduc bine aminte. Genul acela de muzica de nici nu te impresioneaza, nici nu te agaseaza, nu ramai cu nimic dupa, dar nu regreti ca ai ascultat-o. Un fel de zgomot de fond impersonal pe care poti fara probleme sa tragi un pui de somn.

Sala nu era plina pentru ca probabil lumea se imbulzeste mai degraba la chiuveta lui Banica decat la Macy, dar nu a fost nicio problema. Putini si buni. Dupa Moonlight Breakfast a urmat o mica pauza si apoi si-au facut aparitia muzicienii din trupa lui Macy.

Ce pot sa spun? Macy a venit cu o rochie de paiete roz, cu parul ei inconfundabil, cu tocuri, cu vocea ragusita si a inceput ce stie ea sa faca mai bine. Pe langa ea, in backing vocals erau doua negrese. Doua negrese asa cum trebuie ele sa fie, ca niste batoane de ciocolata mari cu voci de draci. Nu pot sa-mi dau seama, dar este ceva cu femeile astea afro-americane mari. Una este sa vezi o alba grasa, alta este sa vezi o femeie de culoare mai solida. Observati? Mi-e si greu sa le zic grase, pentru ca desi erau, nu pareau. Nu stiu, parca stau altfel caloriile, parca erau mandre de fiecare kilogram. Pai cand au inceput negresele alea sa se rasteasca la noi si sa ne puna sa ne ridicam in picioare si sa aplaudam si sa dansam si sa strigam, pai nimeni nu a cracnit. Militarie muzicala au facut cu noi si sa mor daca nu a fost al naibii de placut. Si cum se mai miscau! Fiecare gram lucra in favoarea lor, nu ca la noi albele de nu mai stim ce sa facem sa ne infometam si sa mancam frunze ca sa scapam de ele.

Dar sa revin la Macy. Este genul de artist care suna mai bine live decat pe inregistrari si este un atribut pe care putini dintre cei care au beneficiat de un marketing bun il au. Ma refer aici la Madonna sau la RHCP care nu stiu de ce, dar nu suna deloc bine live. Cu Macy este alta poveste. Doamna stie sa cante, are farmec, are acel umor, acea energie, acea bucurie specifice numai cantaretilor de culoare. Si doamna mai are ceva. Este calda, ca o ceasca de ciocolata lichida. Macy s-a prezentat, si-a prezentat trupa, ne-a spus ca suntem sexy si frumosi si la final a vrut sa stie cum ne cheama pe toti. Asa ca ne-a rugat pe fiecare sa ne tipam tare numele deodata ca sa stie si ea cu cine a stat de vorba. Conteaza tare mult ca public sa fii bagat in seama pentru ca asta face parte din show. Pot foarte bine sa-ti ascult melodiile acasa asa ca daca vii pe un stadion la mine, pai vorbeste cu mine, interactioneaza, nu canta acolo ca pentru tine pentru ca nu-mi place. Stai acasa daca esti prea sus ca sa te uiti in jos la mine cum te aplaud. Doamna Macy ne-a ghicit asa ca ne-a vorbit si ne-a alintat de-i ciuguleam din palma pana la finalul concertului.

Sper sa mai treaca pe la noi, cu trupa ei vesela si cu ciocolatele ei cantatoare. Bine, normal ca dupa finalul concertului am revenit cu picioarele pe pamant in Romania pentru ca un paznic din Sala Palatului, suparat probabil ca sta peste program, ne-a dat afara in timp ce asteptam dupa autografe. Si normal ca dupa faza asta ne-am urcat intr-un Taxi 2000 unde nenea sofer ne-a spus ca el are nervi si ca nu are chef sa ia sfaturi pe unde sa o ia si ca nu-l invatam noi meserie. Normal.

Dar vedeti voi, mitocania asta mioritica nu a fost de ajuns ca sa stearga un concert al naibii de frumos. Am inteles totusi un lucru. Ca am nevoie in fiecare zi macar de o Macy Gray sau de echivalentul ei ca sa echilibreze situatia, pentru ca a trai in Romania este greu fara un ajutor moral. Asa ca va rog din inima: ori mi-o aduceti sa cante dupa fiecare zi precum cea de ieri, ori intrati cat mai multi pe Logout, sa fac si eu un ban si sa-mi vad fericita numai de ce-mi place pana la sfarsitul zilelor. Macy imi pare rau, dar iti spun sincer ca prefer a doua varianta.