In Malta am stat foarte aproape de Valletta. In prima seara am fost sa dam o tura prin oras, prin cea mai mica dintre capitale. Este superba, luminata frumos, cu strazi flancate de cladiri dantelate, lume zglobie la alune si la bere si o gelaterie, Amorino, pe care nu trebuie sa o evitati. Repet, luati-va inghetata de la Amorino. Evident, am dormit butuc si in seara aceea.

A doua zi am plecat cu amicul autobuz la Marsaxlokk, un sat pescaresc din Malta, renumit pentru barcile colorate. Lumina era perfecta. Barcile acelea pareau jucarii. Unele aveau forme atat de patratoase, incat aduceau mai mult cu niste plute. Asa, si? Pestele tot se prindea chiar si cu barcuta patrata. Nimic nu se intampla in Marsaxlokk. Nimic. Vantul batea prin perdele albe. Oamenii stateau pe banci si se uitau la barci. Barcile colorate se uitau la apa. Nimic altceva.

In Marsaxlokk este St.Peter’s Bay la care ajungi pe jos cam in jumatate de ora. In poze arata linistit, dar noi l-am prins framantat de valuri. Piatra galbena si marea cerneala. Nu stiu cum imi place mai mult marea. Imi place oricum, cred. Ne-am dat jos hainele si am stat pe stanca galbena sa vina marea la noi, val dupa val. In stanca moale se formasera niste mici piscine. Puteai sa te balacesti in ele in timp ce valurile veneau peste tine. Am stat la soare, la final de noiembrie, cu sare pe piele si valuri pe mine.

Citește și:  TOP 20 de lucruri de facut in Berlin

Apoi ne-am intors in Marsaxlokk si am stat la Carrubia, o crasma unde cu zece euro am mancat bruschetta, peste lampuki cu legume la cuptor si cu cartofei prajiti, cu  salata si cu un paharel de vin alb  langa. Cu zece euro mi-am stricat silueta construita cu sute. Niciun regret.

Am revenit in Malta si mai aveam putin timp de ceva, de Mdina ne-am zis. Am luat iar autobuzul. Se lasese putina racoare. Mdina este alba, cetate ingrijita, dar pustie toata la ora la care am ajuns noi. Am vazut case in care as fi putut duce traiul perfect, dar in care stateau altii. Una era atat de frumoasa incat am stat 10 minute in fata ei. Nu s-a deschis poarta.

Am ajuns in Valletta si am adormit direct. A doua zi am fost numai in Valletta. Putine orase sunt la fel de frumoase. Stilul arab cu dantela italiana, strazile care sfideaza parca orice lege a gravitatiei, care sunt aproape verticale. Magazine mici in care incap de toate. Gradinile Barrakka de unde se vad marea si orasul ca spuma ei. Museum Cafe, unde o felie de lasagna, din care se putea satura jumatate de Africa, costa numai 4 euro. Balcoanele mii pentru toate Julietele din lume. Unde o fi Romeo, totusi? Soarele din miez de toamna.

Fara muzee, cea mai micuta capitala din lume colectionase tot ce era mai important si pusese pe deasupra covrigi cu miere neagra. Ce noroc!

Cititi prima parte aici.

4 comentarii

Reply

Barca patratoasa, din poza 15, in copilarie o numeam salandra. Curios este ca nu am gasit cuvantul in dex. Era sigura, greu de balansat si nu prindeai viteza cu ea. Avea fundul lat si prindea multa apa sub ea. Amintiri, amintiri!

Reply

Portile se deschid daca bati.., asa-i in viata!

Reply

Conform obiceiului am intrat pe logout sa vad noutatile, cum nu am gasit am recitit despre Malta. Mi-a placut si mai mult. Am ales o poza pentru desktop potrivita vremii de afara, soare cu dintisori si lumina..

Lasa un raspuns

Emailul tau nu va fi facut public. Campurile marcate sunt obligatorii *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.