It’s London, baby!

Londra. Volanul este pe dreapta, banii sunt diferiti, la micul dejun se mananca fasole si carnati, accentul it’s a killer, umorul este cel mai bun, iar vremea este de cele mai multe ori a bitch. Pe scurt, dragoste la prima vedere, dragoste idioata si iremediabila de clasa a V-a, fara antidot. Si mai pe scurt, unfuckinbelievable London.

Nu am avut mai niciodata timp sa merg in Londra si sa stau cat vreau pentru ca probabil acest lucru ar fi egalat cu o mutare definitiva. Am fost ba pe fuga, ba in weekend-uri prelungite, dar se pare ca a fost suficient ca sa dezvolt o obsesie frumusica pentru acest oras.

Doua lucruri trebuie sa vi le stergeti din minte cand plecati acolo. Mancarea nu este proasta iar femeile nu sunt urate.

Sa incepem cu inceputul, adica exact cu micul dejun. Esta mare pacat sa mergeti in Londra si sa nu incepeti ziua ca un londonez pursange. Identificati niste locuri bune, eliberati-va de curea si comandati an English breakfast ca doar sunteti la mama lui acasa. Uitati de cerealele banale cu laptele obosit si treceti direct la atac. Bacon, oua, fasole, carnaciori, daca aveti noroc si de niste muraturi nu le ignorati. Dupa un astfel de festin trebuie sa faceti ca toata aceasta prada sa lucreze pentru voi si nu va ingrijorati pentru ca Londra are cu ce sa se laude.

Daca sunteti pasionati de arta, ati venit in locul potrivit. Sunt o gramada de muzee care nu au nimic in comun cu experienta plictisitoare pe care o ofera multe astfel de locuri in Romania.

Imi amintesc aici de Muzeul de Geologie de la noi. Stiu, a fost greseala mea sa ma duc sa vad niste pietre, dar totusi, experienta a fost aproape marcanta prin riscul de plictiseala amestecat cu neghiobia dureroasa a angajatilor la care m-am expus benevol. Revin. Deci, daca va place arta cu un twist modern mergeti la Tate Modern, care este un fel de imens teren de joaca pentru copiii mari. O mare parte din farmec sta chiar in cladirea respectiva care initial a fost de fapt o centrala electrica. Ca sa ajungi la Tate treci pe un pod de spectaculos, Millennium, iar in spate ai Catedrala Sfantul Paul. Cu usurinta poti petrece o zi intreaga numai aici si desi imi dau seama ca este cam greu sa vi se fi facut foame deja, poate aveti taria de stomac ca dupa arta sa dati o fuga si pana la Piata Borough, unu loc care este ceva mai mult decat un simplu spatiu unde se intalnesc vanzatorii cu cumparatorii. Aceasta piata nu este ca la noi in Obor, ci este un loc aproape cultural care vorbeste despre istoria culinara britanica.

Cum spuneam, de cealalta parte a Tate este catedrala Sfantul Paul. Mergeti sa va rugati sa va dea putere Cel de Sus pentru ca abia sunteti la inceput iar Londra mai are multe sa va arate. Chiar la intrarea in catedrala veti vedea o mostra englezeasca de umor si inteligenta. Pe usile rotative sta scris cu litere de o schioapa “Aceasta nu este altceva decat Casa Domnului si aceasta este poarta raiului.” Ei? Suna bine nu? Parca te face sa mergi la biserica mai des.

Probabil ca va gandeati ca am terminat cu muzeele. Nu suntem nici pe aproape. Mai sunt vreo 2-3…mii… de recomandat, dar vom fi blanzi. Nu ratati British Museum pentru este ca in sine un loc spectaculos fara a mai pomeni de piesele pe care le adaposteste. Din auzite am aflat ca ar mai fi un muzeu pe care merita sa-l incercati si anume Galeria Saatchi, un gen contemporan loc cultural care se bazeaza mai mult pe interactiunea dintre om si obiect. A da, si mai este si Science Museum.

Gata. Ne-am culturalizat destul. Daca tot sunteti prin apropiere, poate vreti sa vedeti de sus cum arata orasul si sa va stabiliti mental urmatoarele obiective. Luati-va un bilet pentru London Eye, bagati-va intr-o capsula si vedeti cum arata Londra de la 135 de metri inaltime. Da, da, este exagerat de popular pentru niste turisti rafinati dar pot sa bag mana in foc ca veti face 2.890 de poze din cate veti incarca pe Facebook 2.889 pentru ca intr-una ati iesit voi prost. Orasul este superb, asa ca nu dati vina pe el.

Punem pariu ca dupa atata golaneala vi s-a facut din nou foame? Nu aveti nicio scuza daca parasiti Londra fara a manca fish&chips.Prima data cand am luat asa ceva, nu ne-a venit sa ne credem ochilor. Peste mare si albicios, tavalit prin ceva crusta crocanta si aurie, pus la odihna pe o frunza grasa de salata. Pe langa el sfaraiau niste cartofi, taiati mai maricei si moi la interior de buni ce erau. Dar cum erau timide, langa ele a venit si un sos acrisor, cat sa creeze o legatura strasnica intre carne si leguma. Bun de tot ce pot sa spun. Musai o bere rece la final.

Nu la mare distanta de London Eye sta colturosul Palat al Parlamentului iar langa el sta Big Ben-ul asa ca va puteti fixa ceasul de la cel mai cunoscut simbol londonez. Cam tot acolo este si Westminster Abbey. Intrati intr-o cabina rosie de telefon si sunati ca un adevarat londonez acasa doar sa intrebati cum e vremea si sa va plangeti putin de picaturile de ploaie din Londra, desi inima va bubuie de bucurie in piept. Daca sunteti oribil de osteniti, luati un autobuz cu doua etaje, rosu si el, si parca o sa incepeti sa uitati incet incet limba romana.

Deja ziua aceasta este mai mult sau mai putin dusa asa ca nu va mai ramane altceva de facut decat sa va retrageti intr-un pub, sa beti o bere si sa iesiti afara la tejghea sa trageti dintr-o tigara. Iar daca vreti sa faceti asta nu exista un loc mai bun decat Soho pentru a incheia ziua, dar si pentru a incepe o noua zi. Lume colorata, galacioasa, beata, pub-uri de toate felurile, mancare buna, gay, straight, interrasial. Perfect.

Intr-o zi mergeti sa vedeti schimbarea de garda de la Buckingham Palace si apoi stati pe iarba in parcul din fata palatului. Tin minte ca Londra a fost unul dintre primele orase in care am vazut ca te poti juca in iarba, ca poti manca pe iarba, ca poti sta la soare in iarba cu costume de mii delire. Am vazut in Londra ca iarba nu face rau. La noi atunci iarba era un fel de altar. Nimeni nu avea voie pe iarba. La ei se putea si cumva tot ei sunt snobi.

Dincolo de chestii de vizitat, Londra este uimitoare in sine ca societate. Nicaieri nu am vazut lume mai pestrita ca in Londra. A fost primul oras in care am vazut fete in pantofi cui fara ciorap la inceput de februarie, singurul loc in care a fi beat sau a canta pe strazi in aburi de alcool nu mi s-a parut ciudat, ci perect normal. Este orasul cu cele mai misto baruri, are o bucatarie senzationala. Dincolo de chestiile traditionale, in Londra puteti manca fel si fel de nebunii bio. Acolo am mancat prima prajitura de morcov.Sunt combinatii de stiu eu ce legume cu fructe, dar care sunt delicioase. Dar lucrul cu adevarat senzational sunt oamenii. Cum vorbesc, ce cuvinte folosesc, ce umor au. Este suficient sa mergi intr-un bar si sa tragi cu urechea la o conversatie si seara iti este aranjata. Cred ca nu mai are rost sa va spun ce magazine sunt pe infama Oxford Street, cat timp puteti pierde pe la Piccadilly Circus sau cate parcuri cu iarba buna in care sa va tolaniti exista. Inainte de a ajunge acolo oricum, faceti bine si spargeti o banca. Londra este al naibii de scumpa. Si va mai recomand ceva. Fiti cu ochii larg deschisi pentru ca Londra este un oras incredibil de creativ. Nicaieri nu am vazut afise mai istete, reclame mai haioase, promovari de produse mai ispirate ca aici. Londra este un elixir pentru minte.

Acestea fiind spuse si multe altele ramanand tacute, va recomand sa strangeti banuti si sa va luati primul bilet spre Londra. Iar daca tocmai v-ati intors din Londra, este de la sine inteles unde va veti duce in urmatoarea vacanta. It’s London, baby!

Mai cititi si aici despre Londra, dar si aici 🙂

9 thoughts on “It’s London, baby!”

  1. Aseara m-am amuzat vazund la antena 3 cum arata, pe la noi, monumentele istorice sau de cult dupa restaurare sau cele noi (vezi catedrala Mioveni) acum, dupa ce am citit reportajul despre Londra, m-am intristat de 2 ori : – de rusine ca aseara m-am amuzat in loc sa plang;
    – ca suntem fara lec si ca nu avem cum sa traim sau sa aratam ca ei in veci vecilor, AMIN.

  2. Fiti mai optimista(oana de la articolul doi), stimata doamna! Articole de genul acesta ne aduc mult optimism. Ideea ca fiinta umana este predispusa la suferinta este contrazisa de Rox . Cuvintele ei m-au lecuit, se poate si bine ,chiar foarte bine. Cum adica la noi nu poate fi ca la ei? Dar tu,Oana(!?!) nu stii ca sunt multi romani care au facut binele de la londonezi? Hai sari peste rubrica “fara leac si ca nu o sa …..”ca ei, aiurea inca potintica rabdare si o sa vezi cum tabara londonezii peste noi supra incantati de frumosul naturii si de haleala bio…! Inca putin si o sa vezi cum se inchid supermarketurile de unde se cumpara toate traznaile , si cum o sa lingem smantana din ulcele de lut pe care o intindem inainte pe cate un felioi de paine cu coaja groasa putin parlita in cuptorul de aur! Inca putin si o sa vezi ca o sa traim si noi ca in basme ,pentru ca la noi s-au creiat adevaratele povesti nu la ei!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *